Arhiva lunara: martie 1999

Visatorului treaz

Îngroapă-ţi în tăcere tristeţea şi durerea
şi lacrimile-ţi multe…şi fiece cuvant…
Dar nu uita de tine…sa nu uiţi niciodata,
Clădeşte-ţi alte vise, nu te lăsa înfrânt!

Te dor nimicnicia şi vorbele deşarte
Ce te rănesc, cu glasul perfid şi ipocrit
Nu te gândi la ele…să nu plângi niciodată!
Căci lacrima ţi-e prima cărare spre sfârşit…

Visezi la fericire, vrei totul…vrei dreptate
Însă socoţi greşită o cale ce ţi-e grea…
Ratat nu-i cel ce cade, nici cel ce se ridică
Doar cel ce-nfrânt se lasă…ce poate, dar nu vrea…

Ascunde-te în fapte, de vrei să plângi în tihnă
Şi luptă pentru tine, nu pentru altceva
Nu merită tristeţea, nici lacrima, odihnă
Nu căuta tăcerea…căci te găseşte ea.

Nu eşti ajuns la capăt, mai ai atâtea clipe…
priveşte înainte, urmează-ţi zborul nalb
Ai dreptul la o viaţă de vise împlinite
Să nu alegi căderea, ci piscul cel înalt…

Ascunde amintirea şi zilele-ţi trecute,
nu te încrede-n vorbe, nu asculta poveşti
Şi vei putea…odată, să spui făr’de-ndoială
Că viaţa e frumoasă, nu doar ,,ai fost”, ci ,,eşti”…

Nu renunţa vreodată, căci iute, într-o clipă,
Speranţe, vise, gânduri, de tine se dezic…
Atunci poţi spune doar ,,am avut totul”
Căci nu ţi-a mai rămas nimic.

Postat in: Poezii | Niciun comentariu | Lasa un comentariu