Recviem pentru razboaiele lumii

Priveam cum zarea se frângea în douã
si sângera între apus si rãsãrit…
Cum umbre scufundate-n purpurã
Se rãtãceau în vid, spre infinit…

Eu refuzam sã cred în urã si în teamã,
Fugind de adevãr si de luminã
Întemnițam și umbrele, și sângele , în mine…
Le îngropam între constiințã și retinã…

Priveam fâșii imaculate de hârtie,
Ce m-așteptau spre a le logodi cu versul,
Doar cã…nu am cuvinte și n-am rime,
Ce ar putea închide-n ele Universul…

Silabele se șterg, sunetul piere…
Doar moartea-i vie, în aripi de fier,
Mã-ntreb…ce rost are dreptatea,
Când nimeni nu priveste cãtre Cer…?

O lumânare as aprinde pentru …Lume
Însa mi-e teamã c-ar fi stinsã de-alizeu.
Nu pot decât sã spun o rugãciune…
Mã rog sã mai existe Dumnezeu…

Acest articol a fost postat in Poezii. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>