Final de vis

Fâșii de cer pluteau în rouă,
Plângând cu lacrimi de copil
Sub asfințitul unei raze,
Îmbrățișându-se timid…

Secaseră cuvinte și iluzii
Căci doar tăcerea mai avea ceva de zis…
Încet, văzduhul se stingea-n țărână
Și se lăsa amurgul unui vis…

Acum mai rătăcește amintirea
Cu spinii ei de fulgere-otrăvite
Un cer apus demult…ca o himeră
Un gând topit în ierni dezăpezite…

Cu pași-i reci se stinge și regretul…
În viața-i efemeră, de un ceas…
A încetat să plângă infinitul
Și mor în pace lacrimi de pripas…

Acest articol a fost postat in Poezii. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

Un comentariu

  1. puiu
    Postat aprilie 3, 2011 la 8:12 pm | Permalink

    te-ai mai inaltat o treaptă ,mugurii s-au spart sub boare,infinita stralucire,din privirea ta mai plînge cînd o doare…

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>