Teatru de papusi

Rătăcind prin gloria dezolantă a amintirilor,
uitând să trăiască azi și nu ieri
Figurina de pluș s-a confundat cu trecutul
lăsând prezentul deoparte…
S-a transformat într-o paiață tristă,
al cărei zâmbet s-a șters demult, de atâtea ploi,
rămânându-i doar vopseaua uscată,
urmă a ceea ce fusese odinioară…
Te gândești: ,,Sărmana păpușă de cârpă,
ce i-a mai rămas din toate?”
Ea continuă însă, nu își întrerupe spectacolul,
în așteptarea unor aplauze care nu mai vin…
Se aude doar scârțâitul unei uși ce se închide,
ferecând vedeta de demult…
Păpușa închide ochii,
zâmbetul nu i se mai vede deloc…
Sala e plină, iar scena se cufundă în raze de zi,
doar un ungher rămâne în beznă…
Undeva în întuneric, plânge o păpușă,
fără să o audă cineva…
Actorii ies la rampă, zâmbind…
…mereu aplauze…

Acest articol a fost postat in Poezii. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>