Arhiva lunara: februarie 2000

Pribeag

Cu lacrimi întipărite pe pași
și vise strânse într-o desagă,
un sărman pribeag alesese, într-un târziu,
cea mai grea cale dintre toate
Plecase cu infinitul pe brațe
și cu aripi atârnându-i între Cer și pământ…
cu miliarde de vise, de gânduri,
având în desagă sute de curcubee,
mii de ceruri albastre și zeci de porumbei…
Dar, adormind lângă pietre, lângă ghețari,
doar puțin mai departe de nicăieri
s-a trezit cândva…fără să știe de unde a plecat
cine e…cine și-ar fi dorit să fie
Fără niciun vis, fără oceane și văzduhuri
cu aripi de smoală și gânduri împietrite
în acuarela tristă a propriului suflet
rămas fără de drum…
Îi mai rămăseseră regretele…zeci de regrete,
regretele absurde ale unor clipe devenite străine…
Apoi umbre…rătăcite în nonsens,
zbătându-se toate în ritmul bătăilor inimii
Doar că, atunci când se pierde totul…de la prima
și până la ultima literă a ceea ce ai fost,
încă mai ai ceva…
Mai ai încrederea deșartă în ceea ce putea fi…
Ca o primă și ultimă binecuvântare ce
îți mai rămâne…
Atunci când nu ți-a mai rămas aproape nimic…

Postat in: Poezii | Un comentariu | Un comentariu

Gheata… si atat

Cuvinte reci și oameni reci, o viață rece, mută și opacă Să poți să fii deasupra lor, să nu permiți să devii gheață… E mult prea greu, e prea târziu, înaintez naiv și sfârșesc…gheață Nu pot să sper, nu pot să strig, pășesc spre lumea mea de gheață Pe inimă-mi aștern o grea tăcere, pașii-mi sunt monotoni, de gheață Aș vrea să fug, dar încotro să merg? Eternitatea îmi e și ea… de gheață Încerc să lupt, dar e în van, acum și sufletul ... Mai mult

Postat in: Poezii | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Actori

De-ți vezi pălind speranța…și-o simți cum se tot duce… Cum raza ei se stinge în umbre de cuvânt… Alege adevărul, nu zborul de himeră Nu visul, nu tristețea, din toate câte sunt! Doar ce îți mai rămâne…când jocul se sfârșește? Ce poți păstra din toate? Doar un surâs frivol… Te doare să fii singur, uitat demult pe scenă… Când piesa se încheie…și tu n-ai niciun rol. Ți-e frică de lumină, de oameni, de cuvinte… Te doare-aceeași teamă, ce-o porți la nesfârșit Prea grea e ... Mai mult

Postat in: Poezii | 2 comentarii | 2 comentarii