Arhiva lunara: mai 2000

Clovn

Ești bietul rob al disperării surde
Și pe durere, doar durere poți clădi…
Ce adevăruri mai poți cere de la viață
Când ești rănit, iar tu nu știi răni?

Tristețea îți e chin, dar ți-e totuna…
Ești prins într-o șaradă, fără a știi,
Visezi mereu, ai gânduri multe…
Dar ești un clovn….și astfel vrei să fii

Nu ai curaj să strigi spre lume
Căci sufletul îți este gol
Și nici nu vei primi vreodată
Ceva mai mult decât un rol…

Schițezi surâsuri de cerneală
Pentru-a mulțimii veselie
Dar când arena este goală
Nimic nu-ți mai rămâne ție…

Doar o lumină, doar un zâmbet
Atât ți-ar trebui să ai…
Însă ți-e teamă…și rușine…
Să ceri…când tu poți doar să dai…

Ai zâmbetul amar, plin de durere
Nu poți să râzi în propria-ți scenetă…
Suferi, paiață…suferi în tăcere…
Și se topește-ncet surâsul tău de cretă…

Postat in: Poezii | Niciun comentariu | Lasa un comentariu