Iluzie

9 Sep 2000 | Publicat in Hronica

Ce înseamnă, de fapt, eternitatea?
Un zbor de fantasme
deasupra propriei umbre
întipărite în asfalt…
O călătorie de strigoi
fără început și sfârșit
fără trecut și prezent
doar cu viitor…
Un drum de țară, șerpuit
pe care îl străbați desculț…
fără să îți fie teamă de pământul rece…
Mă întrebam de ce, uneori,
când trecutul devine prezent
iar prezentul se sfărâmă în…viitor
veșnicia și fericirea devin antonime
Fiindcă lumea are două jumătăți
rătăcite, fiecare, în propriul univers
Două jumătăți ce explorează
cu nețărmurire..infinitul
Adâncindu-se tot mai mult în indefinit
până când vor atinge capătul…
Topindu-se într-o
îmbrățișare
eternă,
pe jumătate irosită…
Apoi vor uita…

Acest articol a fost postat in Poezii. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>