Singuratate de Bucuresti…

E greu sa fii single in Romania. In Bucuresti cu atat mai mult. Notiunea de ,,single” a devenit o eticheta aproape blamabila in conditiile in care compromisul uneste multe cupluri, din interese care au mai mult sau mai putin de-a face cu dragostea.

In ziua de azi, decat sa fii singur, e mai bine sa stai cu X pentru masina lui, cu Y pentru blugii lui D&G si ceasul Armani placat cu aur, de turbeaza domnisoarele de invidie cand te vad la brat cu el sau cu Z pentru nonsalanta cu care sare din party in party si te plimba prin toate cluburile si discotecile, noroc cu zgomotul asurzitor care taie orice elan conversational, ca altfel – Doamne fereste – ar trebui chiar sa porti o discutie cu el…

Deunazi am fost sa mananc ceva in oras. Ajungand mai devreme de inceperea cursurilor, m-am gandit sa mananc o salata delicioasa in localul meu favorit, nu spun care, ca sa nu fac reclama :-). Evident, desi era ora 16:00, localul era ticsit de cupluri, familii cu copii, oameni de afaceri care discutau in fata laptopurilor deschise, femei de peste 40 venite la o ,,vorba” cu prietenele. Deja stinghereala de a cere ,,o masa pentru o singura persoana” mi-a trecut, de la nenumaratele dati in care am folosit aceeasi sintagma in acelasi loc. De data asta insa a trebuit sa astept 10 minute, alaturi de alte persoane dornice sa experimenteze placerile culinare ale locului.

Stand la acea coada, alaturi de un cuplu, doi oameni de afaceri si o domnisoara care astepta o comanda de paste la ,,take away”…am simtit pentru prima oara un soi de stinghereala. Sa astepti in cuplu eliberarea unei mese e un lucru natural – ai iesit cu iubitul in oras si, surpriza, so did others!. Pentru un single insa, este insotita de priviri intrebatoare si de intrebari explicite venind din partea sefei de sala, a chelneritelor, a celor care te conduc la masa. De fiecare data parca pentru a-si reconfirma ca intr-adevar, God forbbit, ai venit sa mananci SINGUR! ,,Pentru o singura persoana, da?” , DA! ,,O singura persoana?”, DA! ,,Asteptati pe cineva?”. Nu, nu astept pe nimeni, am venit sa mananc o salata, multumesc! Data viitoare trebuie sa aduc un certificat de casatorie inainte sa cer o limonada?

Intr-adevar, nu e usor sa fii single. Cu toate acestea, a fi single are o multime de beneficii nebanuite, majoritatea avand a face cu ,,survival education” de care are nevoie orice persoana in ziua de azi.
Spre exemplu, a fi single iti taie cu succes din elanul romantioso-siropos care alminteri te-ar face sa te comporti ca un prostanac sadea. ,,Nu vii sa ma astepti la facultate?” No, thanx, pot sa merg si singura pana la masina si apoi acasa. ,,Cum adica, pisi, nu mergem sa-l vedem pe Russel Crowe in ultimul lui film? Hai ca nu e asa de plictisitor cum zici” – Daca am chef sa-l vad pe Russel Crowe, Brad Pitt, Leo Dicaprio sau pe toti la un loc, nu am nevoie de permisiunea nimanui. Nu mai spun de eternele ,,Nu pot sa merg la petrecere pentru ca pisicel muak muak nu are chef si dupa aia se supara”. S-o creada pisicel ca am nevoie de his blessing ca sa ies cu prietenii. Think twice!

Astfel, dupa ce iti taie elanul romantic, a fi single te invata cum sa te descurci SINGLE, adica sa nu tipi ,,Iubiiiiii”, de fiecare data cand
ai o problema de rezolvat. Nu, nu am nevoie sa imi deschida nimeni usa, pot si singura, chiar si cand am 5 sacose in fiecare mana; nu, nu ma plictiseste sa ma plimb singura prin oras, chit ca pe langa mine trec tot felul de stoluri-stoluri de porumbei din specia ,,Pupaciosi de Bucuresti”, mana in mana si buza in buza; nu, nu consider ca o sambata seara fara cine romantice si plimbari sub clar de luna e plictisitoare, de asta exista ,,Dansez pentru tine”, ,,Megastar” si altele.

Si, in definitiv…daca sunt capabila sa mananc zilnic singura, in acelasi loc unde toti ochii se atintesc spre tine banuitor, iscodind motivele pentru care nu ai nevoie de al doilea set de tacamuri pentru ca ,,nu astepti pe nimeni”…ei bine asta arata ca am curaj si nu imi pasa. Si da…sunt de acord ca sunt cupluri de milioane, despre care vorbesti admirativ, spunand ca ,,Sunt tare draguti impreuna”. Dar zau asa, daca nu sunt si eu o single ,,de toata isprava”… :-)

Acest articol a fost postat in Jurnal. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

Un comentariu

  1. T
    Postat august 12, 2012 la 9:19 am | Permalink

    Intamplator am gasit postul tau de pe blog si, chiar daca e vechi, in anul 2012 sunt total de acord cu el. M-am intors in Bucuresti dupa cativa ani petrecuti in Vestul Europei. Desi am o gramada de prieteni si ma bucur sa fiu inconjurat de ei, abia acum imi sare in ochi cat de greu e sa petreci ceva timp cu tine insuti in Bucuresti. Nu e nimic in neregula sa bei singur o cafea citind o carte sau presa, sau sa vezi un spectacol sau un concert cand ceilalti sunt ocupati cu job-urile.
    Cum treci peste? Nu iei in seama parerea celorlalti :) . Oricum n-o sa-i mai vezi.

Adauga un raspuns la T

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>