Arhiva lunara: august 2007

Prima saptamana in Leiden

Nu am mai scris de vreo saptamana pe blog, asta pentru ca saptamana care a trecut a fost absolut plina si crazy. Vinerea trecuta am avut ,,Orientation day”, o zi in care profesorii nostri s-au perindat ca sa ne explice cam ce ne asteapta in urmatorul an (au fost toti profesorii, inclusiv cei de la urmatoarele campusuri, din Londra, Geneva si respectiv Viena). Ni s-a facut un tur al Leidenului, ca sa stim sa ne descurcam prin orasel (tur care a fost util mai mult americanilor, care nu prea erau obisnuiti cu orasele europene).

In weekend am fost la Amsterdam cu tot grupul si…pot spune ca orasul asta a fost pentru mine o f.mare dezamagire. Mare de tot! De ce? Ei bine, da…e frumos dpdv arhitectural(desi, cu toata obiectivitatea, Leidenul ii da clasa…e o bijuterie de oras, mult mai curat si mai ingrijit), dar e destul de murdar iar lumea e…ca sa nu folosesc cuvinte prea tari si sa raman in registrul elegant ,,de cea mai joasa calitate”. Ce mi-au vazut ochii pe-acolo…mai bine ma abtin. E un oras frumos de vizitat, e interesant sa te plimbi pe stradute 2-3 ore si sa te familiarizezi cu atmosfera, dar…cam atat. Nu e genul de loc in care sa-mi doresc sa revin. In nici un caz. Pot spune doar atat – am fost sa cumpar timbre si deasupra casei de marcat era agatat un mini-stand cu pliculete de seminte de cannabis, sub sloganul ,,Grow your own Cannabis”. I rest my case…

Luni am avut a doua parte de ,,orientation”, plus inceperea cursurilor (la primul curs am avut deja de predat un short-paper pe tema ,,The international system has changed both politically and economically from the end of the Cold War”). Si da…era doar prima zi. A doua zi am avut International Law, cu un profesor german, Volker Nehrlich (pentru fetele care citesc blogul…cuvantul cel mai potrivit este ,,papusel” :) – blond, ochi albastri, gropite in obraji,accent german, usor timid datorita faptului ca noi eram multi si nu era obisnuit cu clase asa de mari, de formatie avocat, lucreaza la International Court of Justice, in Haga.

Super-destept tipul, dar tipic german, pe care cu greu il scoti din gandirea lui. Initial, la orientarea de vineri, ni se prezentasera niste sliduri in Powerpoint cu toti profesorii nostri, printre care si el (dar cu o poza in care…honestly, arata oribil). Cand a aparut la curs si toate fetele incepusera sa-si dea ochii peste cap (Americans…), una dintre colege, o fata de culoare pe nume Cynetta(care..Doamne…cat de mult seamana ca stil cu Mamma Morton din Chicago…fara nici o gluma :) ) il abordeaza frontal ,,Oh…you look much nicer than in the that atrocious picture that they had shown us on Friday”… Compliment? I’ll say! :))

Din cele 2 cursuri pe care le-am avut cu el pana acum, pot spilcui urmatoarele ,,vorbe de duh”, spuse involuntar, dar care ne-au facut sa-l indragim si mai tare (desi e el cam batos, dar e tip de treaba):

„I am a lawyer…that’s why I always enjoy meeting normal people…”

,,Now here’s a brief outline of what you will need to ENDURE for the next two months”

,,The Geneva treaty is one of the sexiest treaties, for us lawyers…”

,,A way of imposing sanctions on a country is by banning sports and culture as well… For example, the ban of rugby and football matches really put pressure on people who like these…well…these strange sports”

Celalalt profesor, de International Relations, este un sudafrican(alb, of course), Leonard Solly Suransky, un mosulet de nota 10, care a fost foarte impresionat de faptul ca eu sunt singura non-americanca din Global MA si a raspuns pozitiv la intentia mea de a-mi face teza finala la el pe o tema legata de problematica Romaniei, respectiv legat de deportarile in Baragan, o experienta prin care au trecut si bunicii si mama mea. Abia astept sa ma apuc de proiectul asta, stiu ca o sa iasa ceva grozav.

Ce am mai facut saptamana trecuta? Am iesit in oras cu colegii, am fost la Bruxelles (SUPERB-SUPERB-SUPERB-SUPERB ORAS), isi merita cu prisosinta titlul de capitala a Europei, e o minune (voi pune poze pe Flickr pt sustinerea afirmatiilor mele). In rest…am stat si am citit. Partea frumoasa este ca avem campusul situat exact intr-o zona rezidentiala linistita (Hugo de Grootstrat) si sunt f.multe banci pe malul canalelor, unde poti sta sa citesti in liniste. E o adevarata placere.

Colegii mei sunt niste haiosi, ce pot sa spun…sunt mult-mult-mult mai draguti decat mi-as fi imaginat vreodata. Deja suntem o gasca, de fapt ne spunem ,,family” :), duminica e ziua cand avem ,,family dinner” si in rest petrecem f.mult timp impreuna, uneori stam de povesti pana inspire ora 2 noaptea (cu discutii f.interesante, de la mancare la politica, discriminare, problematica globala, etc).

Iata-i si pe colegii mei:

-Afsheen – din Utah (da, statul mormon, dar el nu e mormon, sau cel putin nu pare). E o adevarata figura. E genul de om cu extraordinar de multe idei, dar cu mijloace limitate de exprimare a lor. Cand incepe Afsheen sa explice ceva…sa te feresti…ca nu stii de unde incepe si unde termina. Din cauza asta e destul de luat peste picior de catre restul colegilor, care, de cate ori incepe el sa spuna ceva (si believe me…e chiar ingrozitor de greu sa-l urmaresti vorbind), se vad zambete si cate un ,,Here goes Afsheen”.

Replica lui memorabila de pana acum, livrata profului de International Law: „Plenipotentiary…now that’s a great word! Ever since I first read it, I said to myself ‘That’s I what I wanna be – a Plenipotentiary!”

-Preethi – originara din India, dar traieste de multi ani in State. E o tipa foarte haioasa si mai ales desteapta. S-a ofensat foarte tare cand unul din profii i-a spus in gluma „Bollywood Star”.

-Patrick – jumatate irlandez, dar originar din Boston, e un tip de milioane. Cand e vorba de vreo gluma sau de ceva distractiv, Patrick e sufletul petrecerii. E genul de american care face cate 50 de abdomene pe zi, dimineata si seara, ca sa se mentina in forma.

-Cynetta – dupa cum spuneam, Mama Morton din Chicago. Culmea e ca e chiar din Chicago :) Cynetta e ,,mama tuturor”, exact genul de negresa pe care o vezi prin filme alergand cu facaletzul dupa sot si copii. E insa foarte haioasa si m-am imprietenit cu ea.

– Andy – un tip foarte simpatic si haios, dar cu preferinte de ordin sexual asupra carora majoritatea dintre noi au dubii. Eu una as vota ca e in tabara cealalta, dar oricum asta nu e relevant, atat timp cat e un tip extraordinar de amuzant.

– Dina – jumatate italianca, tot nascuta si crescuta in US, e o tipa draguta, genul de ,,next door neighbour” american. Mai in gluma, mai in serios, baietii au poreclit-o ,,Jessie Spano”(dupa personajul din ,,Saved by the Bell”.

– Jorge & Melissa – sunt impreuna, desi sunt f.diferiti. Ea e o tipa de genul ,,nu te apropia…”, foarte rece si destul de cu nasul pe sus, care nu vorbeste aproape cu nimeni, in schimb el e un latin absolut, de cate ori il vezi e numai cu zambetul pe buze si spunand glume. In definitiv, cred ca se completeaza. Si..ca un fapt divers, tatal Melissei e unul dintre acei oameni pe care ii vezi prin filmele americane ,,reconstituind” Razboiul Civil (cu haine de epoca, nebarbieriti, cu pusti pe umar…da….se pare ca nu exista doar in filme) :))). M-a amuzat f.tare, n-as fi crezut ca exista cu adevarat oameni care fac asta.

– Alyssa – unguroaica la a 10-a spitza (dar foarte diluat evident, pt ca e o fata f.de treaba)

-Jane – americanca traita in Canada. E cea mai mare dintre noi ca varsta, dar e o tipa foarte dezghetata si haioasa. Poti sa vorbesti cu ea de orice

– Liz – foarte simpatica si deja sunt partenera cu ea si Afsheen la un proiect, asa ca o sa putem interactiona si mai mult.

– Alayna – o fata de nota 10. Chiar daca la inceput nu eram f.apropiata de ea, am iesit intr-o zi la o pizza si ne-am imprietenit. E o fata f.de treaba si m-a impresionat situatia ei. Tatal ei a fost diagnosticat cu cancer chiar inainte ca ea sa plece…si sta cu sufletul la gura gandindu-se la starea lui. E o fata f.sensibila si sper sa fie totul bine pt ea in final.

Postat in: Jurnal | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Primele doua zile in Leiden

Pentru ca nu am avut acces la net in primele zile, dar mi-am scris insemnari in format electronic, le pun acum pe blog, cand in sfarsit am ajuns in camera mea din campus. 22.08.07 Prima mea zi in Leiden Am ajuns in Leiden… Hooray! J Dupa un zbor de 3 ore cu avionul (care parca a trecut f.repede), am ajuns pe Aeroportul Amsterdam Schiphol si apoi la Leiden. Am avut de ales intre a lua trenul si a lua un taxi care sa ma ... Mai mult

Postat in: Jurnal | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

THE Day

Astazi mai mult ca oricand m-am gandit la conceptul de ,,perspectiva”. Perspectiva asupra lucrurilor, asupra deciziilor pe care le luam, asupra lucrurilor pe care ni le dorim. Mi-am dorit atat de mult acest moment si, cu toate astea, azi de dimineata m-am trezit putin stinghera si cu un sentiment ciudat: ,,Maine plec…de maine incep un nou capitol din viata mea”. Evident, nu are sens sa dramatizam, e vorba de o plecare de cateva luni, presarata cu suficiente vacante incat nici absenta mea sa nu ... Mai mult

Postat in: Jurnal | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Numara-ti binecuvantarile, numara-ti prietenii…

Acesta a fost un weekend foarte special pentru mine. Fiind probabil si ultimul weekend dinaintea plecarii si momentul in care numaratoarea a intrat pe ” 3…2…1 „, a fost un weekend incarcat de surprize. Surprize MARI 😉 Pe langa surpriza pe care am primit-o si care a fost chiar cel mai frumos cadou de plecare absolut neasteptat, am avut ocazia sa ma intalnesc cu unii dintre cei mai dragi prieteni ai mei intr-un interval de timp foarte scurt. Practic am concentrat un numar mare ... Mai mult

Postat in: Jurnal | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Asta inseamna ca ai reusit…

In ultima perioada m-am gandit mult la ceea ce imi doresc cu adevarat in viata. La ACEA activitate care nu doar mi-ar aduce implinirea profesionala dar m-ar defini ca persoana, m-ar face sa ma trezesc dimineata cu elan si cu zambetul pe buze si sa pun capul pe perna seara impacata cu mine si multumita de ceea ce am realizat. O activitate care sa se traduca prin mai mult decat simplul beneficiu material, sa imi aduca in primul rand multumire sufleteasca. M-am gandit mult ... Mai mult

Postat in: Jurnal | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Celor care cred…

Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa Celor care cred ca Dragostea va mai schimba ceva Le vom cinta, le vom cinta le vom spune asa: Nimeni n-o sa iti explice ce e Dragostea Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla Si atunci…sa nu uiti de inima ta… Binele si Rau-n jurul tau se vor juca Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea Niciodata…. sa nu uiti de inima ta… Celor care cred ca Visele nu pot muri, Celor care ... Mai mult

Postat in: Jurnal | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Pentru Ala: Cand iti doresti ceva cu adevarat…

…intregul Univers conspira la realizarea dorintei tale”, spune o carte extrem de populara a la fel de popularului Paulo Coelho. Si asa este. Chiar daca perseverenta fotomodelelor si a fotbalistilor studenti la Drept de a cita din ,,Alchimistul” a demonetizat cartea intr-o buna masura si a facut-o sa cada in banalitate, aceasta fraza excede sfera operei lui Coelho. E un adevar universal valabil, pe care nu Coelho l-a descoperit, ci doar l-a ,,imbracat” intr-o frumoasa poveste a unui calator ce parcurge o cale initiatica ... Mai mult

Postat in: Jurnal | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Un ,,da” spus din inima aventurii!

Anul trecut, pe data de 15 august (un moment special – Adormirea Maicii Domnului), eram abia ajunsa in Elvetia, la Geneva, oras de care am ramas de atunci iremediabil indragostita. Imi aduc aminte cum ma plimbam pe stradutele din Geneva, cu gandul la mai vechiul meu vis de a face un masterat la Universitatea din oras si cum le-am spus, cu un oarecare regret in glas, parintilor mei ,,Cat mi-ar fi placut sa locuiesc aici o perioada…”. In glasul meu era regret pentru ca ... Mai mult

Postat in: Jurnal | Niciun comentariu | Lasa un comentariu