Paradox

Paradoxul suparator al constiintei mele
este
iertarea calatorilor din viata mea,
uitarea gustului pe care doar lacrimile il au,
stergerea silabelor din cuvintele
ce m-au mintit,
pasul ferm spre viitor
fruntea indreptata mereu spre cer
dar
si
incapatanarea de a nu fereca pe veci gandurile
ce ma dor,
tristetea din pasii mei trecuti,
indarjirea de a nu ma ierta
pe mine…
pentru ca am crezut candva
si in calatori
si in lacrimile din iubire
si in silabele
cuvintelor
ce
au
mintit…

Acest articol a fost postat in Poezii. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

2 comentarii

  1. dana
    Postat decembrie 14, 2010 la 6:17 pm | Permalink

    frumoasa!

  2. MARIN
    Postat februarie 3, 2011 la 1:20 pm | Permalink

    PARADIS ? NU-NSEAMNA RAI
    SI NICI RAI NU-NSEAMNA MOARTE,
    INGERI BLINZI SAU DULCI SOAPTE ,
    STRIGAT FARA GRAI…

    OCHII CRED CA I-AM INCHIS ,
    IAR MINCIUNA E CA MIEREA
    UNIND VISUL CU PLACEREA
    AM AJUNS …IN PARADIS…

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>