Paradox

19 Ian 2008

Paradoxul suparator al constiintei mele
este
iertarea calatorilor din viata mea,
uitarea gustului pe care doar lacrimile il au,
stergerea silabelor din cuvintele
ce m-au mintit,
pasul ferm spre viitor
fruntea indreptata mereu spre cer
dar
si
incapatanarea de a nu fereca pe veci gandurile
ce ma dor,
tristetea din pasii mei trecuti,
indarjirea de a nu ma ierta
pe mine…
pentru ca am crezut candva
si in calatori
si in lacrimile din iubire
si in silabele
cuvintelor
ce
au
mintit…

Acest articol a fost postat in Poezii. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

2 comentarii

  1. dana
    Postat decembrie 14, 2010 la 6:17 pm | Permalink

    frumoasa!

    Raspunde acestui comentariu
  2. MARIN
    Postat februarie 3, 2011 la 1:20 pm | Permalink

    PARADIS ? NU-NSEAMNA RAI
    SI NICI RAI NU-NSEAMNA MOARTE,
    INGERI BLINZI SAU DULCI SOAPTE ,
    STRIGAT FARA GRAI…

    OCHII CRED CA I-AM INCHIS ,
    IAR MINCIUNA E CA MIEREA
    UNIND VISUL CU PLACEREA
    AM AJUNS …IN PARADIS…

    Raspunde acestui comentariu

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>