Foto: Diana-Florina Cosmin
Pentru majoritatea bucurestenilor, nemultumirea fata de orasul lor a devenit un adevarat mod de viata. Ne petrecem diminetile suierand injuraturi la adresa traficului, ne luam pranzul stresati si enervati de aglomeratie si zgomot si ne indreptam spre casa, seara, criticand toate micile si maruntele frecusuri care ne umplu zilele de nervi. Ne place sa ne simtim prizonieri in propriul oras, e trendy sa ne dam dezgustati de el si e total lipsit de bon ton sa ne placa. Daca iti place Bucurestiul, nu esti cool.
Cu toate astea, Bucurestiul e si fiecare dintre noi. Si poate daca am renunta sa ne mai plangem atat de mult si am incepe macar sa desenam un zambet pe fata in locul grimasei pe care o facem de fiecare data cand intalnim privirea altui trecator… atunci poate am reusi sa ne dam seama ca exista mult mai multe posibilitati decat credem si mult mai multe directii in care putem creste, chiar si in acest oras pe care il criticam atat de mult. Asta daca avem intelepciunea sa ridicam privirea din asfalt…
–––-
Proiectul ,,Povestind Bucurestiul” a fost derulat intre martie 2008 – august 2009, cu sprijinul Comisiei Europene, prin programul Tineret in Actiune, de catre Asociatia Epsilon III si s-a concretizat in cartea ,,Povestind Bucurestiul”.
