Bucurestiul…,,asa” sau ,,altfel”?

M-am nascut si am crescut in Bucuresti, printre blocurile de un gri trist pe care cei mai multi le asimileaza cu o perioada la fel de trista. Poate nu am fost suficient de norocoasa sa ma nasc in perioada Micului Paris interbelic, dar am avut cu siguranta marele noroc de a prinde doar ultimii sase ani de dinaintea revolutiei din 1989. O sansa care a adus dupa ea si libertatea de a putea vedea si alte locuri, alte tari, alte orase…

Dupa sansa de a fi pasit pe bulevarde mai spatioase, de a ma fi plimbat prin parcuri mai ingrijite, de a fi experimentat si placerea condusului cu mai mult de 10 km/h la ora de varf, ma gandesc de multe ori ca as putea si eu sa fac ceea ce ii vad facand pe mult prea multi dintre cei care au avut acelasi noroc.

As putea sa-mi petrec diminetile suierand printre dinti injuraturi la adresa unui oras sufocat de prea multe masini si de prea multa nerabdare.  Si, poate, daca as vrea sa arat intr-adevar cat de infinit mai importanta deste destinatia mea decat a oricarei alte persoane din jur, as putea sa ma bag in fata cuiva macar o data pe zi si as putea sa directionez nervoasa niste flashuri inspre infamul coleg de trafic care are colosalul tupeu sa nu isi ambaleze motorul exact in milisecunda in care semaforul arata culoarea verde.

As putea sa imi petrec pauza de pranz plangandu-ma de stresul si nervii pe care mi le cauzeaza orasul meu de bastina si sa arunc priviri ucigase oricui ar incerca sa schiteze un zambet sau sa imi caute privirea. Dupa care m-as intoarce la birou si m-as plange ca Bucurestiul e un oras plin de obsedati care vor doar sa te agate!

As putea sa mananc o inghetata, sa ma plang ca nu e la fel de buna ca cea din Italia, Franta sau de oriunde si, in semn de protest fata de ghinionul de a avea Bucurestiul ca domiciliu in buletin as putea arunca ambalajul direct pe trotuar, plangandu-ma apoi ca romanii sunt un popor de necivilizati. Sau, daca as fi intr-adevar cool, as arunca ambalajul direct din masina.

As putea sa  raspund rastit unei doamne care m-ar intreba cum sa ajunga din Piata Romana in Aviatorilor, pentru ca ma grabesc si oricum nu stiu ce cauta toti provincialii astia in Bucuresti daca nu stiu sa se descurce pe strazi!

As putea sa fac toate cele de mai sus. Doar am trait intr-o alta tara. Stai…ba chiar in mai multe. Hmm….asta inseamna ca sunt superioara, ca Bucurestiul imi “miroase”, ca sunt prea buna pentru ce are el de oferit. Nu asa sta treaba?

Traim intr-un oras in care fiecare simte nevoia sa etaleze “mai mult”, “mai sclipicios”, “mai scump”, aproape niciodata “mai civilizat”, “mai jovial”, “cu mai mult bun simt”, “mai deschis”. Iar frustrarea noastra vine din faptul ca facem acelasi lucru asteptandu-ne mereu, inexplicabil, la un alt rezultat.

–––-

Proiectul ,,Povestind Bucurestiul” a fost derulat intre martie 2008 – august 2009, cu sprijinul Comisiei Europene, prin programul Tineret in Actiune, de catre Asociatia Epsilon III si s-a concretizat in cartea ,,Povestind Bucurestiul”.

Acest articol a fost postat in Povestind Bucurestiul. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>