De ce il iubim pe Don Quijote

Foto: istockphoto

Fiecare dintre noi a fost intr-un moment al vietii un ,,Don Quijote de la Mancha”, Cavalerul Tristei Figuri si luptatorul etern cu morile de vant.

De ce?

–  Pentru ca fiecare dintre noi a avut de exersat, măcar o dată în viață, lecția umilinței în fața unei secretare blazate, care nu înțelegea nici în ruptul capului că de lehamitea ei de a plimba o ștampilă pe hârtie atârna viața noastră: o bursă, un job, niște examene medicale sau, pur și simplu, două ore din viață. Și, în loc să batem cu pumnul în masă, ne-am înghițit de multe ori bombănelile gândindu-ne la copiii obraznici sau soțul bolnav care o așteaptă acasă si la toate greutatile care i-au acrit rabdarea si i-au erodat intelegerea fata de oamenii care-i trec prin fata.

– Pentru că fiecare dintre noi a vrut sa aduca inapoi, macar pentru o clipă, un om care nu mai putea fi adus inapoi. Si, tot pret de o clipa, aproape am reusit sa ne amagim ca vom reusi.

– Pentru ca, uneori, exact persoanele de la care nu ne-am fi asteptat decat la o lovitura sunt cele care ne intind mana sa ne ridicam dupa ce ne-au lovit oamenii in care credeam din tot sufletul.

– Pentru ca am semnat, macar o data, o petitie pentru o cauza despre care n-am mai auzit vorbindu-se niciodata. Pentru ca am ,,dat mai departe” zeci de mesaje spam despre copii fictivi cu grupe de sange rare si cazuri disperate de care nu stim nici pana in ziua de azi daca erau adevarate sau simple pretexte de a ne pierde vremea. Dar, chiar si asa, de cate ori primim un astfel de email, nu ne lasa inima sa nu-l trimitem mai departe si sa nu-l intovarasim cu un gand bun.

– Pentru ca, intre primul an de facultate si primul job, ne-am hranit  iluzia ca vom putea schimba lumea. Dupa care ne-am dat seama ca lumea nu vrea sa fie schimbata, dar asta nu ne opreste sa avem pusee de optimism in care speram  s-o putem candva clinti din loc.

– Pentru ca am votat de fiecare data cu certitudinea ca va fi de zece ori mai mai bine si, dupa patru ani, am recidivat cu votul ignorand faptul ca a fost de douazeci de ori mai prost.

– Pentru ca am dat bani unui cersetor care s-a intors pe calcaie si si-a aprins o tigara sau i-a dat un sut copilului pe care-l etala de mana, intru mila publica. Si ne-am gandit, cum spune mama in milostenia ei, ca ,,poate daca-i dai un ban, copilul ala va primi, totusi, o lingura de mancare”.

– Pentru ca am sperat, macar o data, ca persoana pe care o iubeam in secret sa ne impartaseasca sentimentele si sa ni le marturiseasca neasteptat intr-o buna zi. Si, chiar daca nu s-a intamplat niciodata, noi nu incetam niciodata cu adevarat sa speram.

– Pentru ca Valentine’s Day e o nenorocita de sarbatoare de import pe care o criticam fata de oricine dispus sa ne asculte, dar pe care, in fiecare an, ne dorim in secret sa gasim un motiv s-o serbam.

– Pentru ca fiecare dintre noi si-a dorit, macar o data in viata, ca iubirea pe care o simte pentru cineva sa fie de ajuns pentru a fi fericit. Si nu a fost, dar asta nu ne-a oprit sa speram in continuare.

– Pentru ca toti am vrut sa credem, intr-un anumit moment al existentei noastre, ca talentul bate pilele si ca tot ceea ce stii conteaza mai mult decat numele pe care il porti.  Apoi ne-am resemnat cu gandul ca pana si Shakespeare se insela amarnic spunand ca un trandafir, pe orice nume i-ai spune, ar mirosi la fel de frumos… Si am inteles ca uneori, de cele mai multe ori, numele este tot ceea ce conteaza.

– Pentru ca exact oamenii carora le-am intins o mana cand se aflau pe marginea prapastiei se intrec mai apoi in a ne imbranci catre abis. Si pentru ca, a doua oara cand se vor afla pe marginea prapastiei, stim ca ni se va face la fel de mila de ei ca prima oara.

– Pentru ca nu vrem sa acceptam ca un om pe care-l iubim ne poate face rau in mod deliberat si-l iertam de nenumarate ori, cu certitudinea tacuta si trista a faptului ca va continua sa ne faca rau ori de cate ori va avea ocazia.

– Pentru ca ne facem planuri si creionam vise care ar putea sa nu se implineasca niciodata. Si, cu toate astea, nu regretam vreodata ca le-am avut sa ne insufleteasca noptile si sa ne dea elan zilelor.

– Pentru ca ne-am dorit cu totii, pret de o clipa, ca toti oamenii sa fie mai buni si mai intelegatori cu parintii lor, cu vecinii de bloc, cu colegii, cu batranica care vinde zarzavat la coltul strazii, cu cainii vagabonzi si cu ei insisi. Si, chiar daca ne-au dezamagit de fiecare data, am ales sa fim noi buni si pentru ei.

– Pentru ca am izbucnit, cel putin o data, in sinea noastra, asemeni lui Don Quijote: ,,Lume plina de târfe și de hoți/Lume josnică/EU te provoc!”. Deși am știut și știm prea bine că lumea nici măcar nu se va obosi sa ne bage in seama…

Acest articol a fost postat in 6 Simturi, Articole, Lifestyle si are ca etichete . Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>