Optimistul, pesimistul si masina de mare viteza

M-am gandit sa pun la punct un indrumar pentru toti pesimistii din Romania, dar si pentru cei care oscileaza in zona gri dintre negativism si optimism, in functie de ceea ce li se intampla. Altfel spus, optimisti si pesimisti de ocazie, care trebuie readusi pe ,,calea cea dreapta”.

De cand ma stiu am fost o optimista declarata. Momentul precis in care s-a pus semnul de egalitate intre persoana mea si termenul de ,,gandire pozitiva” care ii facea pe majoritatea prietenilor mei sa-si dea ochii peste cap n-a avut, insa, nimic de-a face cu vreo revelatie ori miracol subit. Se intampla in liceu, dar nu mi-a aparut nicio lumina in vis si nici nu s-a cascat cerul in timpul tezei la matematica pentru ca un glas de tunet sa-mi dezvaluie rezolvarea ecuatiei diferentiale cu conditia ca eu, nevrednica, sa devin o evanghelista rabdatoare si smerita a gandirii pozitive.

Au fost multe intamplari marunte, interconectate, care m-au inghiontit sau, daca a fost nevoie, chiar imbrancit, la momentele potrivite. Si, daca vreti, a fost  mai curand o decizie ,,strategica”. Oricat de artistica mi-ar fi fost firea si oricata poezie si norisori romantici ar fi populat imaginatia mea, m-a bantuit mereu o dilema pe care in timp am invatat s-o numesc ,,Intrebarea americanului”: ,,Eu ce am de castigat din asta?”.

Intr-o zi, un citat din Winston Churchill, una din personalitatile favorite ale adolescentei mele, mi-a dat si raspunsul: ,,Sunt un optimist” spunea Churchill. ,,Asta pentru ca nu mi s-a parut niciodata ca mi-ar folosi in vreun fel sa fiu orice altceva”. Punct ochit, punct lovit. Optimismul nu e o chestiune care tine de filozofia new-age, de budhismul zen sau de numarul de Margarita pe care le-ai baut intr-o seara inainte de a insfaca microfonul pentru un recital de ,,I Will Survive” si ,,We are the Champions”. E un principiu de randament si eficienta a vietii. Da, da…nu radeti, de eficienta a vietii.

E greu sa le vorbesti oamenilor despre gandire pozitiva fara sa-ti enumere pe loc doua-trei nenorociri vazute la ultima editie a stirilor de la ora cinci, sa evoce cazul vreunei ,,tanti Jeni” care si-a rupt piciorul in prima zi de polei desi nu s-a vazut femeie mai energica si pozitiva ori sa-ti aminteasca sa te uiti putin in jur sa vezi ca afara e criza. Ca sa nu mai vorbim de cinicii ,,de serviciu” care vor scoate de la naftalina toate iubirile duse pe apa sambetei in ciuda sperantelor pana la cer si-napoi pe care ni le pusesem in ele.

Pentru ca tocmai am implinit zece ani de cand perfectionez tehnica gandirii pozitive pe eternul si fascinantul meu cobai – propria persoana – m-am gandit sa pun la punct un indrumar pentru toti pesimistii din Romania, dar si pentru cei care oscileaza in zona gri dintre negativism si optimism, in functie de ceea ce li se intampla intr-o zi. Altfel spus, optimisti si pesimisti de ocazie. A castigat Steaua cupa sau au primit o marire de salariu? Asteapta-te la un status pe Facebook despre viata miraculoaso-spectaculoaso-mirobolanta pe care o duc. I-a stropit o masina din cap pana-n picioare intr-o zi cu ploaie? Nu vei fi surprins sa afli, direct din…tastatura lor, ca nu exista o insiruire mai catastrofala de nefericiri si ghinioane decat acel lucru pe care noi il numim ,,viata”.

De ce ma obosesc propovaduind beneficiile optimismului? Ei bine, pentru ca e o misiune umanitara. Da, umanitara. Eradicarea gandirii negative inainte sa se transforme in suferinta cronica pentru trei sferturi din populatia Romaniei este, in umila-mi parere, un scop la fel de nobil precum construirea de adaposturi pentru cainii vagabonzi, salvarea padurii amazoniene sau gasirea unui leac pentru cancer. Asta pentru ca, in esenta, oamenii care n-au incredere nici in ei, nici in viata, nici in ziua de maine, nu vor reusi oricum sa vindece pe nimeni, sa aline suferinta maidanezilor sau sa se puna in fata fierastraielor din padurea amazoniana. Mintile lor vor ramane pepiniere pentru ganduri precum  ,,Sigur, eu niciodata n-am noroc”, ,,Oricum nu se poate face nimic” sau ,,Ce rost are, n-o sa mearga oricum”.

Pentru ca studiile au demonstrat ca oamenii nu au rabdare sa proceseze prea multe concepte noi simultan, mai ales cand acestea le zdruncina convingeri caldute si comode dobandite de-a lungul timpului, ma voi rezuma la principalele trei erori in care cad toti criticii optimismului.

1. Optimismul NU este o ,,asigurare de viata” impotriva tristetii

As vrea sa-ti spun ca, daca devii optimist chiar de azi, iubirea vietii tale va aparea instantaneu la usa ta maine dimineata, seful iti va da un SMS prin care te anunta ca iti tripleaza salariul iar un anonim iti va trimite prin posta doua bilete dus-intors pana in Texas ca sa-ti implinesti visul din copilarie de a te juca de-a cowboy-ii.

Dar nu se va intampla. Statistic, e foarte posibil ca optimismul sa-ti deschida usile care sa te duca spre persoana care ti se potriveste cel mai bine (si sa-ti ridice privirea din pamant spre lucrurile care conteaza cu adevarat in jurul tau), sa te determine sa fii mai motivat la locul de munca pentru a performa mai bine ori sa-ti dea ghes sa participi la concursul ,,Cowboy-ul Romaniei” avand ca premiu o excursie in Dallas. Dar, este foarte probabil ca vei mai avea multe de suferit, de tras si de dus in spate. Ca vor fi in continuare oameni care te vor rani, ca vor fi zile in care nu-ti va veni sa te ridici din pat si saptamani intregi in care vei munci pe branci la proiecte care nu-ti sunt deloc dragi, ba chiar dimpotriva. Ca vor fi momente in care iti va veni sa plangi, in care vei avea inima franta si te vei simti la capatul puterilor.

Da, le vei avea pe toate cele de mai sus. Dar, daca reusesti sa intretii si sa educi o minte deschisa si optimista, subconstientul tau va fi setat, in timp, sa caute intotdeauna solutii, nu se se balaceasca in tristeti si ghinioane marunte. Optimismul nu te va feri de nefericiri (desi le va rari considerabil), ci te va invata sa le iei mai usor.

Exemplul ticluit de mine intr-o seara in care ma chinuiam sa-i explic unei prietene cum sta treaba cu pozitivismul asta, bata-l vina, suna cam asa: un bolid care circula cu 100 de kilometri la ora si nimereste o piatra are toate sansele sa faca un accident catastrofal. Unul care ruleaza cu 40 de kilometri la ora isi poate sparge sau zgaria un geam, dar va merge cu siguranta mai departe. Asta face optimismul: te invata sa iei momentele grele ale vietii ,,in viteza intai”, cel mult in viteza a doua, ca sa nu te ciocnesti de ele cu furie, sa derapezi si sa-ti schimbi directia in care pornisei.

Tocmai pentru ca iti da incredere si speranta in lucrurile bune ale vietii, cea mai frumoasa definitie a optimismului este cea data de Mary Poppins in filmul pe care ar trebui sa-l revada, din cand in cand, si adultii, ca sa le mai scuture din cinism si neincredere: ,,Just a spoonful of sugar makes the medicine go down”.

2. Optimismul NU inseamna ca poti controla vointa altcuiva

Voi prezenta urmatorul scenariu pe care urechile mele l-au auzit mai des ca CD-ul cu Backstreet Boys din clasa a saptea: ,,Da, Diana, tu spui ca oamenii optimisti atrag circumstantele potrivite, dar uite… eu il iubesc pe Gigel/Ionel/Marcel. Si mi-am pus toate sperantele in relatia noastra, mi-am imaginat o viata minunata impreuna, adica am vizualizat, cum spui tu, dar el m-a parasit si mi-a frant inima, ca un nemernic lipsit de sensibilitate ce este. Optimismul asta nu functioneaza pentru mine”. Pare o dilema de viata si de moarte, dar explicatia este una de gradinita.

Majoritatea oamenilor care au o problema cu gandirea pozitiva si isi ascut argumentele ca sa-i combata pe ,,naivii aia care traiesc pe un norisor roz”, pierd din vedere un lucru esential: obiectul problemei. Personajul principal al vietii tale esti TU. Prietenul cel mai bun, iubirea vietii tale sau familia nu pot depasi niciodata statutul de personaje secundare. Este viata ta.

Faptul ca esti optimist nu te va ajuta sa-l cuceresti pe un om care pur si simplu nu te iubeste, nu va schimba sentimentele sefului fata de tine si nici nu te va transforma intr-un Placido Domingo, daca tu te-ai nascut cu dragoste de muzica dar fara cea mai mica urma de talent. Nu e o bagheta magica, ci un dar care, odata dobandit, te va ajuta sa te educi si sa te schimbi fundamental din proprie initiativa.

Optimistul nu este un naiv, nici macar cand isi face sperante desarte. Este pur si simplu un om care stie ca va fi foarte fericit daca ceea ce-si doreste se va implini, iar daca nu se intampla…va fi foarte fericit data viitoare. Optimistul nu-si reneaga visele, ci le reporteaza pana in ziua in care e anuntat sa se prezinte la ,,caseria” vietii ca sa si le incaseze. Iar in 99% din cazuri i se intampla, tocmai pentru ca a avut puterea sa astepte si sa creada in fericirea si sansa LUI, nu sa se dea de ceasul mortii din cauza lipsei de iubire, interes sau atentie aratata de ALTII in diferite momente din viata. In timp ce pesimistul ramane in gara cu ochii inlacrimati la trenul care se indeparteaza, optimistul e deja la casa de bilete si isi rezerva locul la urmatorul tren. Pentru ca stie – ba chiar e convins – ca el va veni foarte curand.

3. Optimismul NU inseamna ca iti pica ceva din cer.

Cei care se declara dezamagiti de optimism imi ofera cel mai des argumente legate de absenta miracolelor in viata lor, ca si cum gandirea pozitiva ar trebui sa dezlantuie asupra noastra un sir de revelatii bruste. Cum ar arata viata ta daca in fiecare zi ti s-ar intampla o experienta tip 180 de grade care sa-ti ravaseasca lumea? Dupa o saptamana ai cere chiar tu sa se opreasca ploaia de ,,revelatii” si sa ai parte de nitica normalitate sau macar de-o zi putin mai banala.

Gandirea pozitiva e un stil de viata, iar ,,minunile”ei sunt marunte si zilnice. De la melodia preferata care se aude la radio exact in momentul in care esti prost dispus si ai nevoie de o incurajare pana la o dupa-amiaza de bataie cu bulgari de zapada, un proiect solicitant care se amana exact cand aveai nevoie de doua-trei zile de liniste sau compania unui prieten bun care te strange de mana si-ti incalzeste seara si inima. Astea sunt miracolele la care trebuie sa te astepti si care vor veni exact cand ai nevoie de ele. Gandeste lucruri mari dar bucura-te de fericirile marunte, pentru ca ele sunt materia prima a celor dintai! Iar cand zaresti o piatra in drumul tau, fa-ti un serviciu: franeaza!

Acest articol a fost postat in 6 Simturi, Articole, Lifestyle. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

Un comentariu

  1. Pica
    Postat ianuarie 15, 2011 la 9:53 am | Permalink

    UN ARTICOL FOARTE BUN;DEPINDE DE CITITOR .

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>