Viata este un mare taxi

Cam pe la inceputul anului am primit cadou doua carti de Robin Sharma. Desi am spus mereu ca mi-am facut plinul de literatura motivationala pentru toata viata, am zis sa-i dau totusi o sansa de a ma ,,ilumina”. Principiile lui Sharma nu-ti rastoarna lumea cu susul in jos, doar te invata sa intorci tu capul invers din cand in cand, ca sa o vezi altfel.

Una dintre ideile lui care m-au intrigat spunea cam asa: ,,Am primit unele dintre cele mai profunde lectii de viata de la taximetristi. Cautati intelepciune profunda? Luati un taxi. Renuntati la Blackberry sau la telefonul mobil, ca sa puteti cunoaste persoana din fata dumneavoastra. Adeseori, este mai intelept decat v-ati putea imagina”.

M-am gandit sa-i pun la incercare teoria saptamana trecuta. Rezultatele le aveti mai jos.

Episodul 1

KARATISTUL DE SERVICIU

Mă urc într-un taxi la Piața Presei. Nu apuc să închid bine ușa și să-i spun unde vreau să merg, că șoferul, un individ gen ,,2 pe 2”, ras în cap, demarează în trombă.

– Piața Unirii, vă rog, reușesc să îngaim, aproape sprijinită în cot de bancheta din spate după cotitura bruscă făcută pe Kiseleff.

– Sigur donșoară, vreți să vă las la magazinul Unirea sau la stația de…ba**-mi-as de ******** nenorocit ce esti, cine te-a invatat ma sa conduci asa, fir-ai tu sa fii ** *****?

Bagand capul inapoi pe geam si brusc racorit dupa aceasta suduiala ad-hoc, se intoarce zambind catre mine: ,,La magazinul Unirea sau langa statia de metrou?”.

– Langa tribunal.

Probabil vocea mea parea usor pierduta, pentru ca se simte dator sa-mi explice.

– Daca nu va aveam pe dumneavoastra in masina, ma dadeam jos la el, nenorocitul. Pfuai, nu mai am io masina aia de la prietenu’meu Nicu. Banuind ca eu si respectivul Nicu nu am fost vreodata prezentati unul altuia, continua: – E un prieten de-al meu care lucreaza in asigurari si anu’trecut cand voiam sa imi vand fosta masina am facut o shusta cu el. Indiferent ce reparatii sau zgarieturi aveam, o aduceam la el si imi facea o constatare, o treaba si mi-o faceam moca. Pai donshoara….ce trai pe vatrai am avut saptamana aia!

Brusc, curioasa, nu m-am putut abtine sa nu intreb in ce anume a constat traiul.

– Pai donshoaraaaa…sa-mi fi taiat unu calea ca intram in el donshoara. Intram in el! Am intrat intr-unu, ca porcul venea pe banda din dreapta si voia sa faca stanga, mamii-lui de nenorocit. M-am dat jos la el, s-a dat jos la mine…i-am zis ,,Ba….nu ne batem aicea ba…daca vrei stiu io un teren in Pipera, mergem si ne rupem fizicu bine, ala care ramane in picioare cheama SMURDU’, ha-ha-ha donshoara”

– Si ati facut asta vreodata? Adica…v-ati batut?

– Ohoho donshoara…ultimu’a avut nevoie de 12 copci. 12!!! Stiti, am facut lupte greco-romane paishpe ani, nu se pune niciun cioflingar d-asta cu mine donshoara…

In valtoarea conversatiei, ,,karateka” rateaza strada pe care trebuia sa faca dreapta. O rateaza cu vreo 300 de metri.

– Nu-i nimic, faceti dreapta pe urmatoarea, si apoi stanga… incerc eu sa configurez cel mai rapid traseu prin care pot iesi din acest taxi desprins din ,,Speed” inainte ca soferul meu sa-si gaseasca urmatorul partener de lupte greco-romane.

Karateka se întoarce către mine, cu un zâmbet șmecheresc, suficient pentru a-i zări și cei doi dinți din față, integral din aur. Probabil penultimul partener de bătaie fusese mai rapid la chemarea SMURD-ului.

– Da ce, donshoara, taxiu’ n-are marșalier?

Deja la a doua silabă din ,,marșalier” (nu am întâlnit încă un taximetrist care să fi pronunțat vreodată ,,marșarier”, cred că e un cod de recunoaștere, ca un fel de parolă a breslei), băiatul meu dădea cu spatele pe Splaiul Unirii, cu 60 de kilometri la oră, pentru a prinde strada pe care o lăsase în urmă.

Aproape ca ma scurg din masina, ajunsa la strada cu pricina, cand aud o bufnitura. O masina nu observase baletul de ,,marsalier”al soferului meu si ii izbise din plin fundul Daciei.

– Incercati sa nu va enervati, totusi, ii soptesc ca un sol de pace, intinzandu-i banii pe geam.

– Naaaah, n-am chef de cearta azi donshoara. Oricum a fost vina lui. M-a lovit din spate. Ia sa-l vad io cum dovedeste ca io mergeam cu spatele pa’bulevard!

Episodul 2

INTELECTUALUL DE TAXI

Bucurestiul vechi. Ma urc intr-un taxi.

– Ce frig este…

Tacere. Cunosc acest gen de taximetristi. Nu sunt vreo vorbareata din fire, dar cand un om vorbeste, stiu ca e frumos sa-i raspunzi. Tac si eu. Dupa vreo doua minute, la primul stop, din fata se aude o voce.

– N-as sti sa va spun, domnisoara.

– Ce?

– Daca e frig…

Inca o pauza.

– Sunt in cutia asta de la noua dimineata. Dupa cateva luni ajungi sa crezi ca te-ai nascut in ea.

Presimt o idee mai ampla, asa ca nu intervin, il las sa depaseasca si a doua pauza.

– La Londra, in momentul in care te-ai urcat in taxi, costa deja cinci lire. Daca te urci si cobori, costa cinci lire. La noi faci turul Bucurestiului cu pretul unui pachet de tigari. Pai e corect, domnisoara?

Intrebarea e retorica, asa ca nu intervin nici aici. Presimt o apoteoza, ca la teatru. Taximetristul meu frazeaza coerent, cu o dictie perfecta si un vocabular neasteptat de bogat. Nu ca as avea prejudecati, dar sunt inca sub efectul baiatului care-si rupea fizicul pe un teren din Pipera.

– Sunt inginer, domnisoara. Inginer electronist. Mi-am pierdut slujba acum sapte luni si fac taximetrie. Altfel se vede viata din cutia asta…

Un sfert de ora ne-am conversat despre viitorul Romaniei, despre reality-show-uri si, incredibil, despre cartea ,,Doctor Zhivago” a lui Boris Pasternak. Imi povesteste cum ,,Lara’s Theme”, melodia din filmul facut dupa carte (care nu i-a placut, e prea superficial si comercial), este melodia preferata a sotiei lui. Nu, nu e inginera. E profesoara. Opt milioane salariu pe luna. Da, e greu, dar nu se plange. Mai bine cu taxiul decat nimic…

Episodul 3

Mr.Louis Vuitton

Londra. Aeroportul Heathrow. Iau un ,,black cab”  condus de un englez get-beget, blond cu ochi albastri, pe la vreo 50 de ani. Oricat de incorect politic ar suna, asta ador la Londra (printre altele): localnicii mai fac si muncile mai ,,ne-trendy”, cum ar fi cea de taximetrist. In America trebuie sa-i vorbesti taximetristului incet si rar, pentru ca majoritatea nu vorbesc engleza.

,,Hello luv, where to?” (Inca o chestie care-mi place la Londra: de la vanzatorul de ziare pana la receptionerul de la hotel, toata lumea numeste pe toata lumea ,,love”, ,,darling” sau ,,sweetie”. Si nu la modul ,,Papushe”, ci ca un fel de afectiune reflexa. E ciudat la inceput, dar te obisnuiesti mai repede decat cu incruntarea romaneasca)

Ii spun adresa. Ma urc, pregatita pentru o jumatate de ora de relaxare si de contemplare a drumului de la aeroport pana-n centru. Pe langa faptul ca era englez get-beget, insa, taximetristul meu era si din categoria celor vorbareti. Foarte vorbareti.

De ce am venit, ce fac, e prima oara, am locuit aici, ce dragut, si nu mi se face dor, a auzit de Romania, da, un prieten s-a dus in vizita, Casa Poporului e foarte frumoasa, baiatul ala, Ceausescu, era chiar simpatic, da s-a si plimbat cu regina Angiei in caleasca, exact..da, sunt jurnalist, scriu si despre moda, da, ce chestie, sigur ca am fost la Saptamana Modei de la Londra.

In cele din urma ne lansam intr-o discutie despre viitorul marcilor de lux. La final imi spune, jovial, ca i-a pregatit un cadou de ziua ei sotiei lui: o geanta Louis Vuitton. Veritabila, sa ne-ntelegem, sotia nu accepta facaturi.

Nu am putut sa nu ma gandesc la intelectualul cu ,,Doctor Zhivago”. Cam cati ani ar trebui sa faca el turul Bucurestiului pentru a-i cumpara sotiei lui un Louis Vuitton. Ce ironie…lumea chiar se vede diferit dintr-o ,,cutiuta” pe patru roti, in functie de soselele pe care se plimba ea.

Dupa toate experientele astea, cred ca ma apuc totusi si de a doua carte a lui Robin Sharma. Sau, si mai bine, o iau cu mine in zilele in care merg cu metroul la serviciu. Daca nimeresc vreun sofer mai tacut, cred ca e buna de citit si intr-un taxi…

Acest articol a fost postat in 6 Simturi, Articole. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>