La ce face reclama viata ta?

Într-o lume în care imaginea se construiește tot mai des cu cartea de credit în locul cărţii de maniere elegante, brandurile ne completează sau ne… inventează?

De la editorialul pe care-l citim în fiecare dimineață în ziar şi până la sacoul purtat la o întâlnire de afaceri, tot ceea ce ne înconjoară zilnic poartă semnătura cuiva. Indiferent dacă e vorba de designeri care-şi vând talentul cu sume de multe zerouri sau de mărci de duzină care ne susură la ureche că suntem mai cool, mai deştepți sau mai stilați decât cei din publicul-țintă al firmei concurente, cel puțin 20 de „semnături“ ne trec prin față doar până ieşim pe uşă în fiecare dimineață. De aici şi tentația de a aşeza semnul de egalitate între ceea ce suntem şi suma brandurilor pe care le folosim.

Ne roade curiozitatea de a şti ce mărci agreea ză miliardarii, artiştii sau aristocrații, în speranța că două picături de parfum scump sau un volan îmbrăcat în piele de Cordoba ne-ar putea transforma şi pe noi, la o adică, în nişte simboluri de business, artă sau modă.

N-am avut (şi din păcate nici nu se va întâmpla în această viață!) ocazia să-i iau vreun interviu lui Napoleon Bonaparte şi nici Prințesei Diana de Wales, ca să aflu dacă aura lor de prestanţă şi mister s-ar putea proiecta şi asupra mea printr-o tiară Cartier din diamante sau o pereche de pantaloni cu vipuşcă.

Am avut, însă, norocul de a sta în preajma lui Lady Sophie Laws, un personaj din alte vremuri care avea câte ceva din amândoi: titlul nobiliar, ca şi Lady Di, şi ceva din atitudinea gen „mână de fier“ a lui Bonaparte în conducerea unei universități londoneze.  Cu toate astea, oricât de mult m-am străduit, în anii petrecuți între pereții de cărămidă roşie ai universității, n-am reuşit niciodată să identific vreo semnătură, vreo etichetă neglijentă sau măcar vreun năsturel branduit discret.

Nu era greu de imaginat că o singură bluză de dantelă valora cât bursa lunară a întregului departament de Relații Internaționale, dar lipsa de identitate mă intriga. Femeia asta putea, vorba lui Seinfeld, să se drapeze în logourile Chanel sau Louis Vuitton, şi cu toate astea nu trăda nicio cusătură de designer. În cele din urmă, sub pretextul unui proiect academic, am aruncat întrebarea: „Care este brandul britanic pe care-l preferați?“. Și am aşteptat, cu sufletul la gură.

Fără să ştie, Lady Sophie mi-a servit, prin răspunsul ei, prima lecție de stil adevărată. „Când cumpăr o haină, cer să i se scoată orice logo. Nu fac reclamă nimănui în afară de mine însămi“. Au trecut doi ani de atunci, dar în fiecare zi lecția ei devine mai clară. Când iubeşti moda şi eşti suficient de norocos să-ți poți alege ce este mai bun din ea, etichetele devin pur şi simplu…balast. Rolul unei rochii Balmain sau al unei genți Chanel este să ne înfrumusețeze viețile, nu să demonstreze cine suntem şi cât valorăm. Asta se presupune că ştim deja prea bine.

Tocmai de asta, România nu trăiește în lux. Nici măcar cei care trăiesc în lux nu trăiesc, de fapt, în el. Trăiesc într-o competiție permanentă cu trendurile, cu pictorialele din reviste, cu sacoșele de cumpărături ale vecinului. O competiție fără sfârșit și care nu își va stabili niciodată câștigătorul. Mă întristează femeile cu bani mulți și pretenții de inteligență care poartă curele cu litere de-o șchioapă. Bărbații voit rafinati cu logo-uri strivite de piept. M-a întristat, demult, și o mamă pe care am văzut-o într-un magazin de copii de pe Calea Victoriei, întrebând dacă nu au și pulovere Burberry Kids cu logo-uri mai mari (cel pe care i-l arătase vânzătoarea avea doar căluțul discret brodat pe mânecă). Și m-a întristat, poate cel mai mult,  un consultant de imagine care mi-a definit cândva, feminintatea mioritică: ,,Femeia româncă este un breloc agățat de o geantă Louis Vuitton”.

„Declarația de independență“ față de branduri şi tratarea lor ca pe un minunat răsfăț dar niciodată ca pe o validare, acesta este adevăratul lux. Și, indiferent dacă anul ăsta se poartă animal-print sau buline, cel mai prețios „brand“ şi cel de care trebuie să avem grijă să nu se demodeze niciodată este unul singur: propria persoană.

Puteti citi articolul si pe site-ul original: http://www.6simturi.ro/la-ce-face-reclama-viața-ta.html

Acest articol a fost postat in 6 Simturi, Articole. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>