Stilul vintage si echilibristica dulapului

Foto: istockphoto

Ne plac poveştile, mai ales când ne vorbesc despre epoci strălucitoare, demult apuse. Când vine vorba de stilul nostru vestimentar, însă, granița dintre basm și …comedie e subțire cât un tiv.

,,Ca soţie de guvernator, Mary avea o imagine de păstrat. Trebuia să fie mereu la patru ace, cu un machiaj impecabil şi haine elegante. Ceea ce făcea cu timpul ei liber era treaba ei şi prefera ca lumea să nu ştie. Dar, dacă vă interesează totuşi, aflaţi că includea petreceri până la ore târzii din noapte, partide de pocher şi mult whisky”. Pare începutul unui roman, dar nu este altceva decât descrierea unei rochii albe, cu cordon în talie, marca Chanel, vândută cu 448 de dolari pe site-ul de haine vintage ,,Chic and you shall find”.

Fiecare piesă vestimentară din alte timpuri este însoţită de o scurtă poveste născocită de proprietara site-ului, Brenna Eagan, astfel încât o pereche de pantaloni scurţi pare desprinsă dintr-un road-movie, un sacou cu umeri supradimensionaţi din anii ’80 se împletește cu povestea de dragoste dintre o tânără din Los Angeles și un star pop iar o fustă mini galbenă provine din dulapul unei adolescente din anii ’60 care-și jură, la început de an, că-și va schimba viața.

Doar o femeie ar fi putut gândi un asemenea artificiu genial de marketing: indiferent de anul sau secolul în care trăim, toate iubim poveștile. Și parcă nimic nu istorisește mai frumos trecutul decât imaginea diafană a unei rochii sau sclipirea discretă a unui colier. Chiar dacă moda se întoarce invariabil, iar elemente ,,de pe vremuri” se regăsesc în toate colecţiile zilelor noastre, piesele cu adevărat vintage sunt capitolul ,,premium” al modei și micile comori rezervate cunoscătorilor. Într-o lume în care cuvântul ,,vintage” este folosit în exces pentru a vinde iluzia exclusivismului, trebuie să discerni, între adevăr și poleială. Pentru asta, ți-am pregătit un ghid de ,,bună-purtare” a vintage-ului, în patru pași.

  1. Construieşte-ţi propria poveste

Spre deosebire de tendinţele modei pe care cu greu le putem fenta, dat fiind că ne pândesc din vitrine oriunde ne-am întoarce privirea, stilul vintage este doar pentru acelea dintre noi care adoră căutarea și cotrobăitul prin cutiuțe, cufere și istorii cu tâlc. Orice lucru vintage trebuie vânat, identificat, analizat drastic și apoi asumat complet. Christian Lacroix, ultimul designer de haute-couture al lumii, sintetiza superb adevărata provocare a modei: ,,Pentru a străluci nu e suficient să porți o rochie, trebuie să o trăiești”. Dacă vrei să porți vintage vreodată, ia citatul lui Lacroix drept principiul de bază. Nu porți un obiect din alte timpuri ca pe un maiou ales de pe un umeraș oarecare dintr-un mall, ci îl inviți în povestea ta. Vintage-ul se află la diametrul opus față de ,,micuța rochie neagră fără bretele”, blugii bleumarin sau jacheta neagră care te scot garantat din orice încurcătură sau pană de imaginație vestimentară.

Pentru vintage ai nevoie de creativitate, spirit de joacă și dorința de a fi altfel. A nu se confunda cu tupeul! Dacă ultimul răcnet al modei, oricât de scandalos, poate fi scos la lumină de entuziasmul de a fi avangardistă sau de a șoca, vintage-ul lipsit de atitudine poate fi mai dezastruos decât o ținută aleasă cu ochii închiși din dulap. Gândește-te cum ar fi să iei o mașinuță rafinată, de epocă, s-o tapetezi cu paiete, puf și cristale Swarovski, după care să lași în jos fereastra pentru ca toată strada să asculte cum răsună în boxe ultimul hit hip-hop? Exact, nimic n-ar avea legătură cu nimic. Tocmai de aceea, pentru o neinițiată într-ale vintage-ului, construcția poveștii este cea mai dificilă etapă și cea te care forțează să-ți descoperi identitatea vestimentară.

Cercei Erickson Beamon de inspiratie vintage

Oricât ar fi de frumoase, nu tuturor ni se potrivesc o jachetă Chanel din anii ’50, o poșetă-unicat din 1924 brodată cu mărgele sau o rochie cu imprimeu geometric din anii ’60. Am înțeles asta cu adevărat în urmă cu câteva luni, când designerul român Aura Cercel, care îmbracă staruri de la Hollywood precum Teri Hatcher, Miley Cyrus sau Mya pentru ceremoniile de Oscar, îmi povestea cum s-a îndrăgostit de modă, în copilărie.

La începutul anilor ’70, mama sa primise moștenire o garderobă cu rochii din alte vremuri: de la perioada Titanicului la epoca lui Coco Chanel, Ava Gardner sau Rita Hayworth. Cu ajutorul acelei ,,capsule în timp”, Aura a realizat pentru prima oară cât de mult din sufletul nostru este trădat de haine: ,,Mi-am dat seama că poţi ghici personalitatea unei femei fără s-o fi cunoscut vreodată, doar privindu-i piesele din dulap”. Cât de adevărat! Conversația cu Aura m-a făcut să vreau să mă duc acasă, să dau de perete ușa de la dulap și să-mi scanez toată garderoba: ,,Oare așa sunt eu?”.

Pentru că, într-adevăr, acesta este testul suprem de stil: hainele trebuie să ne reprezinte într-o asemenea măsură, încât oricine ne privește garderoba să poată să înțeleagă măcar o părticică din noi. Și să spună: ,,Da, asta e ea!”. Dacă nu știi cine ești din punct de vedere vestimentar, răsfoiește cărți, privește fotografii din 1920 până în zilele noastre sau uită-te la filme (de la ,,Pe aripile vântului” la ,,Inception”). Fură elementele care te atrag de la prima vedere, notează-le și construiește-ți povestea vestimentară pe baza lor.

Nu există lucruri noi, doar reinventări ale unor istorii care s-au scris demult și ale unor cusături deja făcute de mâna marilor maeștri.

2. Nu purta vintage de dragul vintage-ului

Trebuie să găsești momentul potrivit (a se citi ,,piesa providențială”), ori mai degrabă să-l lași să te găsească el pe tine. Am simţit-o pe pielea mea de militantă anti-vintage, care nu putea înţelege fascinaţia femeilor pentru ceva vechi, prăfuit, purtat de cine ştie cine în vremuri imemoriale. ,,De ce să porţi o vechitură când poţi cumpăra un lucru nou şi frumos?”: aceasta era, la vârsta de 20 de ani, convingerea care mă însufleţea să exilez în fundul dulapului cele câteva rochiţe care aparţinuseră mamei şi pe care mi le păstrase în idea că moda se va întoarce, invariabil. Ani la rând le-am sfidat cu achiziţiile mele noi-nouţe, care sfârșeau tot în fundul dulapului după câteva luni.

Brosa vintage a mamei (1)

Totul până în ziua în care am început goana disperată prin magazine după o rochie de seară lungă şi elegantă şi m-am lovit de o sumedenie de creaţii şlempete, din materiale sintetice cu finisaje inexistente, care nu-mi trezeau un ,,wow” decât atunci când priveam preţul pe etichetă. Defilând nervoasă prin faţa dulapului, simţeam cum îmi urcă în obraji revolta: fac cumpărături de ani de zile şi tot nu am ce purta, fir-ar să fie! Și tocmai atunci, pe culmile enervării, am văzut-o… Înghesuită între o rochie de plajă şi o ,,micuță rochie neagră” pe care n-o mai purtasem de cel puțin cinci ani, atârna pe un portmantou …rochia de mireasă a mamei.

Nu vă gândiți la nimic alb, cu trenă sau voal! Rochia de mireasă a mamei era, ca şi stilul ei vestimentar, foarte originală: dreaptă, din cea mai fină catifea albastră, cu cordon în talie şi umerii tăiaţi din felii de material cu marginea brodată cu argintiu. Cusută la o croitoreasă pricepută la începutul anilor ’80, acea rochie era lucrată cu mai multă migală decât toate creaţiile ,,couture” de sute de euro pe care le pipăisem febril în căutarea ţinutei perfecte. Unde mai pui că nu e de colo să porţi chiar rochia de mireasă a mamei tale!

Foto: eu si rochia vintage din catifea albastra a mamei, plus plicul vintage asortat

Cu acea rochie de catifea a început totul. Între timp, am mai scos de la naftalină ținuta mamei de la cununia civilă (o superbă rochiţă din mătase bleu-ciel), toate mărgelele de la Fondul Plastic ale mătuşii mele, câteva cordoane din lamé absolut fenomenale, o curea din catifea brodată cu mărgeluţe, plus o poşetă plic din lamé albastru cu argintiu şi câteva broşe din zirconiu ale căror variante actualizate (,,made in China” şi cu un finisaj cel puțin îndoielnic) le-am găsit pe site-ul Erickson Beamon cu 400 de euro bucata. Ca să nu mai vorbesc de o geantă-sac a bunicii, cusută cu mărgele, pe care mi-a admirat-o toată suflarea feminină din nord-vestul Bucureștiului.

La vremea lor, niciunul dintre aceste obiecte nu purtase vreo etichetă Prada sau Chanel. Fuseseră doar creaţiile unor croitorese, marochineri sau bijutieri cu dragoste pentru meseria lor, în spiritul unor tendinţe de modă în care lucrătura și detaliul făceau mai mult decât paietele și sclipiciul. Atunci am înțeles unde sălășuiește adevăratul farmec vintage: dintr-o perioadă în care fabricile nu produceau încă mii de bucăţi iar croitorii mai stăteau aplecaţi cu zilele asupra unei singure piese, creaţiile rămase nu pot fi decât spectaculoase, lucrate cu o migală care nu se mai regăseşte cu adevărat în nicio rochie de marcă din zilele noastre (credeţi-mă, am căutat!).

Nu cumpăra niciodată ceva doar pentru că te încântă ideea de vintage, deși obiectul nu-ți spune mare lucru. Ar fi ca şi cum ai expune o piatră de râu la British Museum doar pentru că a păşit pe ea Iulius Caesar. Alege vintage pentru o linie, o croială și un model pe care nu le mai regăseşti în zilele noastre, pentru că o haină e lucrată într-un anumit fel, seamănă cu ceva ce ai văzut într-o poză veche sau ți-ai dorit dintotdeauna ceva asemănător. Nu uita că îți construiești povestea și nu poți accepta orice fel de ,,recuzită”.

3. Selectează şi combină

Colier vintage al bunicii

Odată ce îţi descoperi pasiunea pentru vintage, poţi fi tentată să devii o ,,fată retro” în adevăratul sens al cuvântului. Anul trecut citeam romanul lui Sophie Kinsella, ,,Twenties Girl”, o poveste amuzantă despre o tânără care începe să se îmbrace la întâlniri ca în anii ’20 pentru a scoate din încurcătură o străbunică apărută sub formă de fantomă (povestea e mai reuşită decât pare!).

După săptămâni de purtat rochii, bijuterii și machiaj din epoca foxtrotului, personajul principal are pentru prima oară o întâlnire normală cu bărbatul respectiv și se întreabă, mai în glumă, mai în serios, dacă nu cumva ar trebui să-și înfigă totuși o pană în păr în semn de recunoaștere.

Poanta funcționează într-o carte de ficțiune, dar n-o încerca în viața reală. O ținută vintage nu este o costumație de teatru. Trebuie să te facă specială și să trezească invidia celorlalți pentru abilitatea ta de a combina o bluză cu imprimeu psihedelic cu o pereche de blugi tăiați, nu să-i facă să se întrebe la ce club s-a organizat carnavalul tematic! Arta purtării vintage-ului stă în combinarea pieselor vechi cu obiecte noi şi moderne. Cu ce altceva s-ar potrivi mai bine rochiţa de mătase cu jabou a mamei şi cureaua din moda anilor ’70 decât cu o pereche de pantofi de inspirație McQueen, cu cap de mort? Ai fii surprinsă!

4. Unde și cum să cauți

Brosa vintage a mamei (2)

În cartea ,,The Gospel According to Coco Chanel” scriitoarea Karen Karbo lansa o întrebare bună pentru fashionistele de pretutindeni: ,,Este vintage-ul atemporal?”. Unele voci susțin că vintage-ul desemnează un obiect vestimentar vechi, dar încă spectaculos și ,,cool” prin trecutul pe care îl reprezintă. Atemporal, în schimb, presupune ceva care arată ca și cum ar fi fost produs ieri și se integrează perfect în moda prezentului. Se poate și una și alta? Da!

Adevăratele haine vintage sunt atemporale ca linie, dar ies în evidenţă din prima, asemeni femeilor care intră într-o cameră şi răpesc toate privirile: nu poţi spune ce au deosebit, dar se vede de la o poștă că sunt cu totul altfel decât celelalte. Pentru a nu cădea în plasa unor greșeli de începător și a deveni femeia care răpește toate privirile (nu cea care face audiența să ridice din sprâncene a mirare!), ia în considerare câteva principii de bază înainte să începi să te aventurezi în moda trecutului.

În primul rând, tot ce are mai puțin de 20 de ani vechime nu este vintage, ci second-hand. Nu că ar fi un lucru rău, doar că nu vorbim nicidecum de o altă epocă, doar de un alt an de fabricație. Apoi: începe cu cotrobăitul în imediata apropiere. Mama, bunica, mătușa, oricine ar putea avea piese bine-păstrate rămase din alte vremuri reprezintă o sursă mult mai ofertantă decât orice butic vintage de pe internet. Când un obiect a făcut parte din viața unor oameni pe care îi iubești, își poate găsi locul mult mai ușor în propria ta poveste. Iar dacă nu agreezi ideea de haine ,,vechi” dar te atrage totuși stilul vintage, îl poți adopta chiar și scotocind printre creațiile noi-nouțe din magazine.

Foarte multe case de modă scot acum piese vestimentare inspirate din tiparele vechi, pentru a răspunde fascinației maselor pentru vintage: ultima colecţie Moschino a inclus câteva piese absolut superbe ,,archive print”, cu imprimeuri din colecţiile anilor ’80; designerii români se inspiră şi ei din creaţiile de pe vremuri;  mărci precum Halston scot chiar linii speciale, precum Halston Heritage, urmând tiparele de acum 30 de ani.  Ai de unde alege și, odată ce îți cunoști ,,firul poveștii”, trebuie doar să cauţi altceva decât ultima combinaţie de culori de pe podiumurile de modă.

Brosa vintage

Poți detecta ușor o piesă cu aspect vintage dacă iei în considerare câteva elemente simple: lucrătura (broderii și cusături minuțioase, perluțe cusute manual), materialele (catifea pan, jacard, tweed, lamé, mătase fină) și, bineînțeles, croielile tipice epocilor. Și, mai ales, ține minte: are potențial de vintage orice obiect care pare lucrat cu grijă și migală într-un atelier de croitor, nu proaspăt ieșit de pe o bandă de fabricație, fie ea și una cu ștaif. În loc de etichetă, alege povestea!

VÂRSTELE VINTAGE

ANII 20

Pantaloni marinărești, blazere, cămăși descheiate și pulovere cu nasturi. Multe șiraguri de perle (false!), rochii cu talia căzută și franjuri, pălăriuțe, pantofi cu baretele în formă ,,T”.

ANII ’30

Blănuri, umeri pronunțați, mâneci ample tip ,,fluture”, rochii petrecute sau prinse în jurul gâtului.

ANII ’40

Supranumiți și epoca uniformelor: pantofi cu talpă de lemn, fuste până la genunchi, plase de păr, turbane, gulere ample, fundițe.

ANII ’50

Silueta feminină a lui Christian Dior: fuste și rochii ample, curele prinse în talie, dresuri cu model.

ANII ’60

Linii geometrice, inspirate de tablourile lui Piet Mondrian sau de creațiile Pop-Art ale lui Andy Warhol, fuste mini, rochițe în formă de A, tunici, deux-piece-uri pantalon și jachetă, păr prins cu bentițe.

ANII ’70

Linia ,,Flower power”: rochițe fluide, imprimeuri asiatice în culori tari (Kenzo) sau africane (Yves Saint Laurent), fuste gypsy, poncho-uri.

ANII ’80

Epoca ,,mix and match”: piese de designer amestecate cu creații obișnuite. Se poartă umerii supradimensionați, mărgelele mari, bluzele cu găurele, paietele, imprimeul leopard, logo-urile la vedere. Per total: luxul opulent inspirat de serialele ,,Dinastia” și ,,Dallas”.

ANII ’90

Colanții colorați, bluzele cu buricul gol, fustele și hainele de blugi cu volănașe (de odioasă amintire) au primit patalamaua de ,,vintage” în 2010. Consumă-le, totuși, în doze mici!

Acest articol a fost semnat de Diana-Florina Cosmin în cadrul rubricii ,,Cosmo Exclusiv” din numărul din aprilie 2010 al revistei Cosmopolitan.

www.cosmopolitan.ro

Acest articol a fost postat in Articole, Cosmopolitan, Moda & Imagine. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>