Dati click pentru nefericire. Pentru fericire, mergeti offline

Stau intr-o camera de hotel din Brasov si scriu la laptop in timp ce privesc muntii. Tocmai s-a ridicat ceata, asa ca incep sa se distinga,in zare, pensiuni, cabane si, mai ales, mult verde.

E o sambata ca oricare alta, doar ca ma aflu aici si pot sa-mi mangai retina cu aceasta imagine, in locul blocurilor nesfarsite din Bucuresti. Si, de fiecare data cand imi plimb privirea pe intinderile de brazi, fiecare ragaz de respiratie ar vrea sa spuna ,,Multumesc”. Pentru cineva nascut la munte, poate fi o priveliste banala. Pentru mine, insa, este o micuta minune de weekend.

Cineva mi-a spus odata ,,Daca nu te bucuri de lucrurile marunte, n-o sa te poti bucura nici de toate bogatiile lumii”. Si, poate mai mult ca niciodata, ii dau dreptate in timp ce lecturez ultimele stiri.

In ultima luna s-au inregistrat vreo trei sau patru sinucideri, toate ale unor tineri cu viitorul in fata. Pe un site de mare trafic, un astfel de articol se continua cu un link sumbru: ,,Dati click pentru galerie foto cu familia indurerata”. Langa link, un thumbnail cu mama baiatului mort, cu lacrimile siroindu-i pe obraji.

De ce? Vreau sa stiu si eu de ce. Autorul acelui articol, care s-a straduit cu siguranta minute bune sa urce acea galerie si sa-i puna explicatiile foto, este un coleg de breasla de-al meu. Nu ne cunoastem, dar amandoi am intrat in meseria asta sperand, probabil, la acelasi lucru. Sa-i facem pe oameni sa se simta conectati la firul evenimentelor importante, fie ca e vorba de modificarea legii pensiilor, ultima colectie de ceasuri de la Geneva sau succesul unui om de afaceri roman.

Undeva pe parcurs insa, o parte dintre noi ne-am ratacit. Si, cel mai grav, s-au ratacit si cei care ar fi trebuit sa ne calauzeasca. Asa au aparut emisiuni in care oamenii sunt pusi sa cerseasca bani in costum de dans si tocuri de 14 centimetri, auzindu-si povestile sfasietor de triste repetate la nesfarsit in fiecare saptamana. Asa au aparut telejurnalele incepute cu ,,Un barbat si-a macelarit nevasta cu toporul” si terminate cu stiri despre pedofili, prostituate si sinucigasi.

Si, undeva pe drumul asta catre iad, am inceput cu totii sa ne complacem in normalitatea vizualizarii unei galerii foto cu oameni ingropandu-si copiii si cu transmisii live de langa cosciugurile sinucigasilor. Nu as putea spune cand si unde ni s-a intamplat, stiu doar ca am inceput cu totii sa purtam greutatea lumii pe umerii nostri. Si sa ne hranim, compensatoriu, nefericirile proprii cu imaginea dramelor traite de altii.

Langa stirea despre baiatul care s-a sinucis pentru ca l-a parasit iubita, trona si o alta stire. Una despre o fetita de 15 ani din Marea Britanie, bolnava de cancer in stadiu terminal. O fetita cu o lista cu lucruri pe care si-ar dori sa apuce sa le mai faca in viata din care i-a mai ramas atat de putin. Sa ii vada pe cei de la Take That, sa mearga la Cadbury World si sa manance multa ciocolata, sa isi aranjeze parul…din care nu prea i-a mai ramas nimic. Sa mearga in Kenya.

Noi, cei care stam de cealalta parte a monitoarelor, putem face toate astea. Putem manca atata ciocolata cat ne tin puterile si silueta, ne putem cumpara bilete la toate concertele Take That de acum pana in 2020 si putem sa ne facem parul albastru, mov sau auriu, in functie de cat de curajosi sau excentrici suntem. Si avem sansa sa ajungem candva si in Kenya. Numai ca unii dintre noi aleg sa-si arunce vietile la gunoi si sa se sinucida. Iar altii, tot din randul nostru, al celor vii, sanatosi si cu toata viata inainte, aleg sa disece fiecare detaliu morbid pentru placerea perversa a maselor.

Nu, nu vreau sa inchidem ochii la grozaviile care ni se intampla. Vreau sa fim informati, dar nu inundati de rele si necazuri. E o diferenta mare intre a fi la curent cu ce se intampla in politica externa a lumii sau a rezona cu problemele tinerilor din ziua de azi si a fi coplesit de tavalugul nenorocirilor. Cui foloseste fiecare amanunt al procedeului prin care un adolescent si-a pus o piatra de gat si s-a aruncat in Jiu? Poate doar urmatorului adolescent care, intr-un moment de tristete, isi va aminti ca a mai fost cineva care s-a simtit la fel si si-a incheiat rapid conturile cu viata. Si, in ceata disperarii, se va duce si va cauta si el cel mai apropiat bolovan.

Chiar ieri citeam, in cel mai recent numar Esquire, povestea ultimului zbor facut de pilotul Mihai Dobre Tone, prabusit in 2009 la antrenamentul premergator unui miting aerian. Era un baiat plin de viata, care iubea zborul mai mult decat orice altceva pe lume si care avea sansa sa ajunga printre marii piloti acrobati ai lumii. A murit la 23 de ani, din cauza unui palonier defect. Desi nu l-am cunoscut niciodata, ceva ma doare la gandul ca un om care iubea atat de mult viata si-a pierdut-o. Iar cei care o aveau intreaga, precum tinerii despre care citesc zilnic, au dat-o de buna voie.

Incepand de astazi, refuz sa mai citesc vreo stire despre ucigasi, sinucigasi si bilete de adio high-tech lasate pe telefonul mobil. Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca! Iar presa noastra sa-i lase sa-si gaseasca linistea si sa ne scuteasca de rascolirea fiecarui detaliu sinistru, care nu numai ca nu-i aduce inapoi, dar poate genera, asa cum s-a vazut si in acest caz, reactii tragice in lant.

Dragi colegi, faceti bine si mai lasati deoparte moartea care a acaparat toate stirile voastre senzationale. Vine ea oricum, cand ii este vremea. Ne-o dovedesc oameni precum Mihai Dobre, care se duc intr-o fractiune de secunda, si copile curajoase care la 15 ani se impaca stoic cu gandul unei vieti mult prea fulgeratoare, ca un roman prescurtat. Nu stiu voi, dar eu una vreau sa citesc mai mult despre viata.

Puteţi citi articolul şi pe link-ul original: http://www.6simturi.ro/dati-un-click-pentru-nefericire-pentru-fericire-mergeti-offline.html

Acest articol a fost postat in 6 Simturi, Articole. Adauga in Bookmark acest link. Urmareste comentariile noi cu RSS feed pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu este niciodata publicata sau transmisa unor terte persoane. Required fields are marked *

*
*

Puteti folosi urmatoarele etichete si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>