De când mă știu, mi-am dorit ca sufletul meu să semene cu o cameră în care e atât de multă liniște senină încât poți auzi și căderea unui ac. Aveam certitudinea că numai o asemenea pace mi-ar da voie să-mi ordonez viața și gândurile, luând deciziile cu calm și tihnă, în acel slow-motion perfect pe care-l vezi în filme, când eroul – atârnat de un deget pe muchia prăpastiei – reușește să se adune și să găsească o soluție neverosimilo-genială prin care să se salveze nu doar pe el, ci lumea întreagă. Iar dacă după cariere, iubiri sau glorie poți să mai alergi, seninătatea este exclusiv un serviciu intern: o găsești înăuntrul tău sau… n-o găsești niciodată.
Dați click pe imaginea din stânga pentru a citi articolul intreg, in varianta pdf.
Acest articol a fost publicat in numărul 35 al revistei ForbesLife România, din 8 decembrie 2014.
