Arhiva pe categoria: 6 Simturi

Mi-am prins sperantele in usa

Foto: sxc.hu

Conceptul de speranta ma duce cu gandul la o ceapa cu multe straturi. Oricat de multe ar decoji lamele ascutite ale vietii, raman mereu altele si altele. Cu cat te apropii de radacina, sunt tot mai subtiri si mai greu de indepartat. Si, mai ales, curg tot mai multe lacrimi.

Speranta este antidepresivul meu natural. Al meu si al tuturor oamenilor peste care viata n-a trecut tocmai bland, dar care, in goana ei brutala, au stiut sa se agate cu bratele si cu tot ceea ce aveau de acel capat de fir ramas in urma. Si l-au lasat sa-i traga inainte, indiferent cat de invinetite sau insangerate le erau sufletele.

Unul dintre cele mai mari daruri care mi s-au facut in viata asta a fost capacitatea extraordinara de a spera indiferent de circumstante, de evidenta, de lucruri scrise negru pe alb, ba chiar si in relief, astfel incat sa nu poti ocoli cu niciun chip adancitura lor in viata ta.

Candva, am sperat ca dragostea mea va veni lin, va veni devreme, spontana si gurmanda, ca sosirea ei in viata mea va fi ca o sarbatoare. Dupa care, cand n-a venit, am inceput sa sper ca nu va mai intarzia prea mult, apoi ca va veni cat e inca ziua, apoi ca va veni pur si simplu. Dar, oricat de multe straturi as fi dat la o parte dupa fiecare dezamagire, n-am incetat niciodata sa sper. Ba chiar am sperat mai mult ca inainte. Mi-am recalibrat inima, am reconfigurat asteptarile initiale si am sperat cu toate motoarele turate.

Speranta chiar si desarta, a fost pentru mine o strategie de supravietuire care m-a tinut senina cand ar fi trebuit sa fiu ravasita, puternica atunci cand ar fi trebuit sa fiu la pamant si increzatoare cand ar fi trebuit sa fiu disperata. Oricat de artificiala, a fost energizantul meu de nadejde. Uneori, suntem prea slabi sa trecem mai departe fara un ajutor din afara, iar daca aceia cu adevarat nefericiti isi gasesc refugiu in vicii, toti cei inzestrati cu darul visarii aleg sa inchida ochii, sa-si astupe urechile si sa se prefaca, firav si neconvingator, ca lumea lor e altfel decat e de fapt. La fel ca mine.

Oamenii care stiu sa spere stiu sa si uite. Speranta e legata indestructibil de uitare si, in cazul meu, de iertare. Pe oamenii pe care i-am iubit, i-am iertat dar nu i-am putut uita niciodata. I-am iertat in avans, sperand ca, intr-o zi, vor reusi sa ma iubeasca la fel cum i-am iubit eu si ca totul va fi bine.

De curand, insa, mi-am dat seama ca speranta, oricat de sincera, provoaca dependenta. Pana la urma, e si ea un viciu, un halucinogen, un steroid care umfla asteptari fara baza reala. Odata prinsa in malaxorul ei, intri intr-un perpetuum mobile in care alterneaza adrenalina asteptarii si dezamagirea realitatii. Niciodata fericirea.

Tocmai de aceea, trebuie uneori sa inchizi usa incaperii in care ti-ai adapostit toate iluziile, toate acele lucruri neprimite, neterminate si neimplinite si sa pleci mai departe. Sa sari in gol fara trambulina sperantelor desarte pentru ca, desi te-ai amagit pana acum ca ea a fost acolo… nu ti-a amortizat niciodata cu adevarat caderea.

De azi, trec mai departe fara sa ma uit inapoi. Suficient de repede cat sa uit, suficient de lent ca sa nu mai iert ceea ce nu merita iertat si, mai ales, indeajuns de fulgerator cat sa nu ma mai urmeze sperantele. De data asta, s-au prins intr-o usa inchisa.

Puteti citi articolul si pe linkul original: http://www.6simturi.ro/mi-am-prins-sperantele-in-usa.html

Publicat in 6simturi.ro Postat in: 6 Simturi, Articole | Un comentariu | Un comentariu

Vitaminele sunt cele mai triste medicamente

1160103_98450957-1024x768

Cate miligrame de tristete are un gram de fericire? ... Mai mult

Postat in: Articole | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Dati click pentru nefericire. Pentru fericire, mergeti offline

1254132_20284363-1024x685

Dragi colegi, faceti bine si mai lasati deoparte moartea care a acaparat toate stirile voastre senzationale. Vine ea oricum, cand ii este vremea. Nu stiu voi, dar eu una vreau sa citesc mai mult despre viata. ... Mai mult

Postat in: Articole | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Aventurile lui Mi-Se-Cuvine

998424_76965650-1024x657

Cand eram mica, imi placea personajul din ,,Aventurile lui Habarnam” al lui Nikolai Nosov. Piticutul care nu stia niciodata nimic si era luat prin surprindere de orice. Noi, adultii din ziua de azi, stim bine ce vrem, in schimb convietuim in permanenta cu un ,,Misecuvine” capricios, pe care nimic si nimeni nu-l poate satura vreodata. ... Mai mult

Postat in: Articole | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Cate kilograme cantareste copilaria ta?

954381_58369817-803x1024

A mea are vreo cinci. De carti, foi volante si taieturi din reviste pe care le-am citit in vremurile in care inca mai credeam cu naivitate in Mos Craciun, cu idealism in Captain Planet si, cu inconstienta de kamikaze, in Fat-Frumos… ... Mai mult

Postat in: Articole | 3 comentarii | 3 comentarii

Paradoxul pronumelui personal la plural

885250_84796185-1024x682

Numai în cărțile de gramatică se începe cu persoana I singular. În viața reală, ,,eu” nu vine niciodată înainte de ,,noi”. ... Mai mult

Postat in: Articole | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Media aritmetica dupa Erica, Amelie si Rose

MEDIA-ARITMETICA.001

Se spune că suntem media celor trei oameni cu care ne petrecem cea mai mare parte a timpului. Daca cineva care nu ma cunoaste mi-ar cere sa-i povestesc ceva despre mine, l-as trimite, însă, la trei filme si i-as cere sa faca o medie aritmetica a celor trei personaje principale. ... Mai mult

Postat in: Articole | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Imi invit inamicii la o cafea. Pentru ca merita!

1128837_36511337-1024x682

Ii iubesc pe cei care ma critica. Imi scot palaria in fata celor care ma insulta. Fac o reverenta in fata tuturor celor care considera ca merita sa rupa o ora pe zi din viata lor in care sa ma injure cu pofta. ... Mai mult

Postat in: Articole | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Femeia-portmantou a parasit incinta

526564_16871684-1024x903

O eterna ,,tanara speranta” a modei romanesti a declarat, ieri, ca alege manechine foarte slabe pentru prezentari fiindca alesele sale creatii vestimentare ar arata ,,deformate” pe corpul unei femei normale. ... Mai mult

Postat in: Articole | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Adopta un mitocan chiar azi sau de ce casa de nebuni nu-i ,,acasa”

1342301_45983430-1024x932-1

Daca tara ma vrea deprimata, eu ma vreau fericita. Asadar, am decis sa ma ajut pe mine insami ajutandu-mi patria maniaco-depresiva. Voi face un gest umanitar: o voi adopta. Pe ea, tara. Dar, pentru ca tara suntem noi, cu totii, asta inseamna sa-i adopt, implicit, pe toti mitocanii, ghiolbanii si badaranii care imi fac zilele amare. Atunci…asa sa fie! ... Mai mult

Postat in: Articole | Niciun comentariu | Lasa un comentariu