Arhiva pe categoria: 6 Simturi

Lasati ucigasii sa vina in prime-time!

Foto:fanmusic.ro

Este vremea asasinilor, a psihopaților cu actele la purtător și a fetelor dezinvolte de pe centură. Timpurile noastre istorice au devenit prime-time-ul lor.

Aveam șase ani când a murit Mihaela Runceanu. Mai era o lună până la Revoluție și România trăia o iarnă parcă mai gri ca oricând. Cu siguranță cea mai gri pe care mi-o amintesc eu. Ca orice copil al anilor ’80, am crescut cu melodiile Angelei Similea, ale Mirabelei Dauer si ale Mihaelei Runceanu. Inegalabila Mihaela. ,,De-ar fi sa vii…as crede ca visez/De-ar fi sa vii, ce ne-am mai spune oare…”: abia asteptam ca ,,videoclipurile” ei sa fie transmise la televizor, in cele cateva minute de program oferite cu zgarcenie de regimul comunist. Melodiile ei fac parte din soundtrack-ul copilariei mele ,,comuniste” asa cum niciun copil crescut cu MTV n-ar putea intelege vreodata.Au fost o coloana sonora romantica si luminoasa care a scos din anonimat un film alb-negru. Pentru ca, nu stiu de ce, amintirile copilariei mele de dinainte de ’89, desi minunate prin inocenta varstei,  imi apar zugravite in alb-negru. Poate de asta, de cand ma stiu, fotografiile alb-negru reusesc intotdeauna sa ma emotioneze.

Cand a murit fata care canta “De-ar fi sa vii”, nu existau Realitatea Tv, Antena 3 sau ProTv. Nimeni nu a transmis de la fata locului, parintii indoliati si-au plans pierderea in tihna, fara ca vreun microfon branduit in culorile unei televiziuni sa le fie fluturat pe deasupra colivei si fara ca vreun reporter dornic de senzational sa se inghionteasca prin multime pentru a ajunge mai aproape de sicriul cantaretei. Mihaela Runceanu a murit fara ,,Breaking News”, s-a dus in pamant in acel noiembrie gri si s-a facut totuna cu tarana.

La noi in casa, moartea Mihaelei a fost o stire care a circulat pe soptite si care trebuia pastrata departe de urechile mele. Copiii stiu sa citeasca insa prea bine tacerile, iar daca toti prescolarii din ziua de azi cresc obisnuiti cu stirile de la ora 5, pentru mine crima din noiembrie 1989 a fost primul cutremur care mi-a zguduit universul perfect. Pana atunci, moartea era, pentru mine, un concept vag, dar incarcat de o oarecare simplitate. Moartea era de un singur fel. Dupa ce s-a dus Mihaela, am inteles ca moartea e de multe, de prea multe feluri.

– – – – – – –

Au trecut 21 de ani de-atunci. Fix 21. Mihaela a murit pe 1 noiembrie 1989 iar pe 15 noiembrie 2010 Kanal D lanseaza o super-mega-extra-emisiune care va face un rating supercalifragilistic si va aduce o audienta bombastica unui post al carui public incape, cu putin noroc, intr-o sala de clasa.

Cum, nu ati auzit ,,Breaking News”-ul? Ucigasul Mihaelei Runceanu este vedeta TV in devenire. Va participa la un reality-show in cadrul caruia o multime de ,,cetateni de nadejde” ai Romaniei de azi: batausi, nimfomane si cartofori inraiti vor lupta sa dovedeasca faptul ca s-au ,,reabilitat in fata societatii”. Totul pentru a castiga 10.000 de euro, adica suficienti bani cat sa asigure traiul pe un an al unei familii cu sase copii din fundul tarii sau sa plateasca operatia unui amarat care moare cu zile.

Nu, in acea toamna gri din 1989 n-as fi visat ca voi ajunge sa cresc intr-o lume in care programul la televizor sa dureze mai mult de un sfert de ora pe zi si in care sa-mi pot permite sa ascult muzica non-stop, fara ca ea sa se opreasca sau sa se epuizeze vreodata. O lume in care sa pot asculta melodiile Mihaelei de cate ori vreau eu, direct de pe CD, fara sa le astept cu infrigurare la televizor o data pe saptamana. O lume in care, chiar daca as deschide televizorul,  n-as mai vedea-o pe ea. L-as vedea, in schimb, pe ucigasul ei. Nu doar 15 minute pe zi, ci ore in sir. In prime-time, ba chiar si in reluare. Cu multa publicitate, pe masura ratingului.

De cand am citit vestea, lafaindu-se pervers pe prima pagina a tabloidelor, nu mai pot sa ascult ,,De-ar fi sa vii”. Desi doar ascult, nu fredonez, simt ca versurile mi se opresc undeva in gat si ma sufoca. ,,De-ar fi sa vii…as crede ca visez…”.

Daca mi-ar fi spus cineva ca voi ajunge sa-l privesc in ochi pe ucigasul Mihaelei, prin acelasi ecran de sticla al televizorului pe care am vazut-o pe ea prima oara,  si eu as fi crezut ca visez. Dar un vis greu, urat, ca intr-un noiembrie gri care nu se mai termina niciodata.

Puteți vizita și linkul original: http://www.6simturi.ro/lasa%C8%9Bi-uciga%C8%99ii-sa-vina-in-prime-time.html

Publicat in 6simturi.ro Postat in: 6 Simturi, Lifestyle | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

De ce nu se mai nasc oameni ca pe vremuri?

Bunicii noștri nu luau Xanax, dar aveau nervii tari. Nu făceau psihoterapie, dar aveau forță de caracter. Viața le fracturase brutal visele, dar nu aveau probleme de ,,stimă de sine” și nici nu luau antidepresive. Se rugau la Dumnezeu, trageau aer în piept și mergeau mai departe. ... Mai mult

Postat in: Lifestyle | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Si sufletele se duc, din cand in cand, la Nufarul

DSC00328

Aspirăm praful de pe rafturi, mașini și podele, ne ordonăm cazon dulapurile și ne fierbem rufele la 60 de grade. Când vine ziua de curățenie la interior? Și nu, nu acel interior acoperit cu gresie și faianță… ... Mai mult

Postat in: Lifestyle | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Thomas Edison n-a avut noroc in viata

Norocul nu așteaptă ca o haină, pe umeraș, în mărimea și culoarea ta. “Aș vrea și eu un noroc în carieră mărimea 38, vă rog. De fapt dați-mi un 40, să mai rămână loc și pentru un pic de baftă în dragoste”. ... Mai mult

Postat in: Lifestyle | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Fericiti cei saraci cu duhul, ca ale lor vor fi Louis Vuittoanele!

1041493_67183387

Fetele piţi au o inteligenţă de kamikaze: indiferent de cum arată, cât ştiu şi, mai ales, cât nu ştiu, încrederea în sine e indestructibilă, ca un perete de beton. Dai cu barda, cu pumnul, cu ce-o fi…şi rămâne în picioare. Pe când eu una cunosc zeci de cazuri de femei care par să le aibă pe toate, şi intelectual şi fizic: femei frumoase, deştepte, cu simţul umorului şi cu vino-ncoace, şi care totuşi nu-şi găsesc liniştea. ... Mai mult

Postat in: Lifestyle | 6 comentarii | 6 comentarii

Gura lumii e adanca precum metroul

Parca nicaieri in lume nu e mai mare apetitul pentru tunsoarea gresita a altuia, silueta rubensiana ascunsa prost a vreunei domnisoare sau excesul de animal-print al vecinei decat in metrou. Mai ales in metroul bucurestean. ... Mai mult

Postat in: Lifestyle | Niciun comentariu | Lasa un comentariu