Foto: Diana-Florina Cosmin
Un scaun gol pe care candva statea cineva si privea trandafirii. “Cineva” care nu mai e, dar ale carui urme au ramas si sunt vizibile…in aceasta mica bucla temporala.
———-
Proiectul ,,Povestind Bucurestiul” a fost derulat intre martie 2008 – august 2009, cu sprijinul Comisiei Europene, prin programul Tineret in Actiune, de catre Asociatia Epsilon III si s-a concretizat in cartea ,,Povestind Bucurestiul”.
Intr-o padure de blocuri, singurele suprafete care lucesc si reflecta lumina raman…geamuri, oglinzi…rame… ... Mai mult
Oare cum arata Bucurestiul lui? Oare e trist, cu oameni care il lovesc cu piciorul, sau dimpotriva…vesel, cu oameni care se opresc pentru o clipa sa-l mangaie pe capsorul mic, ce priveste cu mirare lumea? Oare e un Bucuresti unde domneste foamea sau unde apare din cand in cand cate un os aruncat de un cetatean milos? Raspunsul se gaseste doar in ochii lui… ... Mai mult
Atunci cand privesc in sus, in inaltimea interminabilelor blocuri cafenii, am uneori senzatia de apasare, de cusca urbana intre asfalt si beton…
Atunci cand privesc invers insa, am senzatia stranie si contrara ca pomii inverziti par sa castige lupta cu betoanele si ca blocurile par doar bucati de lego ratacite intr-o mare gradina. Daca ar fi sa aleg o singura perspectiva, as alege-o cu siguranta pe a doua… ... Mai mult
Ma intristeaza demonstratiile chinuite de sex-appeal pe care prea multi se sparg in figuri sa le faca in orasul meu natal, Bucuresti. O curea “fake” din plastic nu va striga niciodata “la moda”, ci doar “disperat”. ... Mai mult
Amurg rozaliu, ca un acoperis desenat in acuarela peste un oras strajuit de felinare… ... Mai mult
Banalul poate ascunde lucruri surprinzatoare… ... Mai mult
O priveliste amuzanta si de neconceput cu douazeci de ani in urma. Candva, romanii nu precupeteau nici un efort pentru a-si ascunde “bunastarea” obtinuta prin reteaua invizibila a PCR – pile, cunostiinte, relatii. Astazi, totul se obtine, dar mai ales se “poarta” mult mai la vedere. ... Mai mult
O imagine ce ma duce cu gandul la un tablou… Doua personaje in incremenirea unei clipe, intr-o zi de vara. ... Mai mult
Bucurestiul meu are farmec, chiar daca e putin retro… sau poate tocmai de asta. Bucurestiul meu incepe la cofetaria din bulevard, actualmente sediu de banca, dar care mi-a incantat candva copilaria cu cele mai felurite arome si gusturi. Unde, in zile asteptate cu nerabdare, rasareau de sub tejghea pungile cu dropsuri atat de ravnite si de rare. Si unde, daca inchid ochii, pot vedea si acum, in locul panoului cu “Operatiuni persoane fizice”, literele aurii cu “BOMBONERIE”, unde “i”-ul lipsea dintotdeauna. ... Mai mult
