Arhiva pe categoria: Jurnal

Singuratatea numerelor prime

O carte premiată cu trofeul Strega în 2008, despre doi oameni cu vieți disfuncționale, defecte…

Alice suferă un accident de ski în copilărie și rămâne șchioapă. Nu poate să-și ierte părinții care o obligaseră să ia lecții de ski și devine o adolescentă anorexică, chinuită de depresii și frustrări.

Mattia are o soră geamănă care suferă de retard mintal și pe care părinții îl obligă s-o ia cu el peste tot, deși simte că-l face de rușine. În clasa a șaptea, băiețelul o lasă pe sora lui într-un parc pentru câteva ore si n-o mai găsește niciodată. Ca să-și învingă propriile fantome, începe să se taie cu lama.

Toate personajele cărții sunt stranii, bântuite de trecut, de frustrări și neîmpliniri. E o lectură întunecată, genul de carte pe care nu simți nevoia s-o mai citești a doua oară sau s-o răsfoiești din nou. E greu să ți se mai facă dor de ea…
Mi-a plăcut însă enorm pasajul care dă și titlul cărții. Ideea este profundă, frumoasă și sinceră. Și teribil de adevărată:

,,Numerele prime sunt divizibile numai cu unu și cu ele însele. Stau la locul lor în infinita serie de numere naturale, strivite, la fel ca restul, între altele două, dar cu un pas mai încolo față de celelalte. Sunt numere bănuitoare și solitare și de aceea Mattia le găsea minunate. Uneori credea că au ajuns din greșeală în acea secvență, că rămăseseră prinse în capcană, ca niște mici perle înșirate pe un colier. Alteori, în schimb, bănuia că și lor le-ar fi plăcut să fie ca restul, numai niște numere oarecare, dar că, pentru un motiv anume, nu erau în stare.

Al doilea gând îl atingea mai ales seara, în împletirea haotică de imagini dinaintea somnului, când mintea e prea vlăguită ca să-și spună minciuni.

La un curs din primul an, Mattia învățase că, printre numerele prime, sunt unele și mai speciale. Matematicienii le numesc numere prime gemene: sunt perechi de numere prime care sunt aproape, de fapt foarte aproape, pentru că între ele este mereu un număr par care le împiedică să se atingă cu adevărat. Numere ca 11 și 13, ca 17 și 19, ca 41 și 43. Dacă ai răbdarea de a merge mai departe cu numărătoarea, descoperi că aceste perechi, treptat, sunt tot mai rare. Dai peste numere prime tot mai izolate, rătăcite în acel spațiu tăcut și cadențat, constituit numai din cifre, și ai presentimentul neliniștitor că perechile întâlnire până acolo sunt un fapt accidental, că adevăratul lor destin este de a rămâne singure. Apoi, exact când te pregătești să renunți, când nu mai ai chef să numeri, iată că dai peste alte două numere gemene, agățate strâns unul de celălalt. Printre matematicieni există convingerea comună că atât cât se poate merge mai departe, vor fi mereu altele două, chiar dacă nimeni nu poate spune unde, până nu le descoperă.

Mattia se gândea că el și Alice erau astfel, două numere prime gemene, singure și pierdute, apropiate, dar nu îndeajuns pentru a se putea atinge cu adevărat. Nu-i spusese asta niciodată”

Postat in: Jurnal | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

I Did It My Way…

While my plane was landing on Vantaa Airport today, I experienced an enormous feeling of gratitude for everything that I’ve been experiencing for the past year. True and honest gratitude. And I also felt empathy with what „Frankie”, as Bon Jovi jovially calls him, must have felt when he wrote the evergreen „My Way”. ... Mai mult

Etichete: , , | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Nicole Krauss – Istoria iubirii

,,Ca sa pictezi o frunza, trebuie sa sacrifici intregul peisaj. La inceput ar parea o limitare, dar dupa un timp iti dai seama ca, reprezentand un sfert de centimetru din ceva, ai posibilitatea de a percepe universul mai complet decat daca ai fi pretins sa reprezinti intregul cer. Mama mea nu a ales un cap sau o frunza. Ea l-a ales pe tatal meu si, pentru a-l percepe mai bine, a sacrificat intreaga lume” ... Mai mult

Etichete: | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

A Sunny Day In London Town

I made it! I’m in London now. I don’t know why, but I have this sudden urge of writing in English. It’s both odd and understandable at the same time. Odd because my mother tongue is Romanian and understandable because here I speak English 24/7. As silly as it may sound, I even had a dream a couple of weeks ago in which I was talking to my parents in English…let alone the fact that every time I take a wrong step or drop ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

The Aviator’s Granddaughter

Ever since I can remember, all I wanted to do was travel. But not any type of traveling, I wanted to FLY. With my grandfather (may he rest in peace) being an aviator for whom planes had been the center of his entire existence up to the last day of his life…it wasn’t that hard to imagine why I loved to fly and why planes always exerted such a strong hold on me. I was indeed „Nini’s granddaughter”. This is how I used to ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Doua saptamani minunat de incarcate

Nu am mai scris de (prea) multa vreme pe blog si abia azi mi-am dat seama de asta. Sunt momente in viata cand se intampla atatea lucruri si totul e atat de intens incat nici nu simti cum trece timpul. Mai am 3 saptamani aici in Leiden, dupa care urmeaza noua mea experienta, la Londra. Nici nu imi vine sa cred ca timpul a trecut atat de incredibil de repede, probabil nu l-am simtit in trecerea lui fiindca am avut atat de multe lucruri ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Melodia vietii mele

„Thank You, Stars” – Katie Melua Some call it faith, some call it love. Some call it guidance from above. You are the reason we found ours, So thank you stars… Some people think it’s far away, Some know it’s with them everyday. You are the reason we found ours, So thank you stars. There are no winds that can blow it away on the air, When they try to blow it away ‘s when you know it will always be there. To some ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Atunci cand stii…

Se spune ca atunci cand cunosti „persoana” (si nu, ghilimelele nu sunt intamplatoare) cu care iti este scris sa fii toata viata, o simti. Ai un implus, o tresarire, un fior…oricum ai vrea sa-l numesti. E ceva inauntrul tau care spune ca persoana respectiva e „The One”. Am auzit asta de multe ori si da…chiar daca nu am cunoscut deocamdata persoana care sa fie „The One” pentru mine, incep sa inteleg foarte bine ce inseamna sa ai un asemenea sentiment, ca totul este la ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Prima saptamana in Leiden

Nu am mai scris de vreo saptamana pe blog, asta pentru ca saptamana care a trecut a fost absolut plina si crazy. Vinerea trecuta am avut ,,Orientation day”, o zi in care profesorii nostri s-au perindat ca sa ne explice cam ce ne asteapta in urmatorul an (au fost toti profesorii, inclusiv cei de la urmatoarele campusuri, din Londra, Geneva si respectiv Viena). Ni s-a facut un tur al Leidenului, ca sa stim sa ne descurcam prin orasel (tur care a fost util mai ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Primele doua zile in Leiden

Pentru ca nu am avut acces la net in primele zile, dar mi-am scris insemnari in format electronic, le pun acum pe blog, cand in sfarsit am ajuns in camera mea din campus. 22.08.07 Prima mea zi in Leiden Am ajuns in Leiden… Hooray! J Dupa un zbor de 3 ore cu avionul (care parca a trecut f.repede), am ajuns pe Aeroportul Amsterdam Schiphol si apoi la Leiden. Am avut de ales intre a lua trenul si a lua un taxi care sa ma ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu