Arhiva pe categoria: Jurnal

THE Day

Astazi mai mult ca oricand m-am gandit la conceptul de ,,perspectiva”. Perspectiva asupra lucrurilor, asupra deciziilor pe care le luam, asupra lucrurilor pe care ni le dorim. Mi-am dorit atat de mult acest moment si, cu toate astea, azi de dimineata m-am trezit putin stinghera si cu un sentiment ciudat: ,,Maine plec…de maine incep un nou capitol din viata mea”. Evident, nu are sens sa dramatizam, e vorba de o plecare de cateva luni, presarata cu suficiente vacante incat nici absenta mea sa nu fie insuportabila pentru familie si nici dorul meu de casa sa nu atinga cote alarmante.

Cu toate astea…am avut un sentiment ciudat. Acel sentiment ca ,,Ok…a venit momentul. De ce nu ma simt hoooray-hoolala si nu sar in sus de bucurie?”. Am stat sa ma gandesc putin la asta si am ajuns la concluzia ca totul este, cum spuneam mai sus, o chestiune de perspectiva si respectiv de pierdere a perspectivei.

M-am gandit la toate lucrurile pe care le ,,pierd” oarecum cu plecarea: renunt la camera mea confortabila de acasa, la toate lucrurile mele atat de familiare si dragi, la casa plina de rasete si glume spuse in familie, la spatiul meu personal si plec intr-o aventura in care sunt singura, printre colegi americani pentru care sunt ,,very exotic” prin originea mea est-europeana dar care nu ma inteleg si cu siguranta nu-mi impartasesc multe conceptii de viata, intr-un campus universitar in care voi imparti o camera cu o colega absolut necunoscuta, voi imparti spatiul meu personal atat de pretios(un copil singur la parinti intelege la ce ma refer :) ) si voi putea vorbi cu cei dragi mie doar prin telefon sau pe mess.

Ei bine da…din punctul asta de vedere, strict matematic, poate stinghereala mea isi avea o justificare. Din punct de vedere uman insa…mi-am dat seama ca am pierdut perspectiva asupra lucrurilor. Asa cum li se intampla sportivilor de performanta, care uita la un moment dat de ce s-au apucat de sportul respectiv si incepe sa li se para o corvoada, la fel si eu am uitat motivele care m-au indemnat sa incep aceasta experienta si sa imi DORESC din tot sufletul sa o am. Am pierdut imaginea de ansamblu, am uitat de firul conector care leaga totii pasii pe care i-am parcurs pentru a ajunge aici. Si cu cata ardoare mi-am dorit sa ajung aici!

In clipa asta, pot spune ca o inteleg pe o prietena de-a mea pe care o auzisem putin ,,speriata” de apropiata ei casatorie. Desi e extraordinar de fericita si indragostita, am simtit la un moment dat o usoara stinghereala si o teama. Teama de a renunta la ceva pentru ceva cu totul nou. Atunci nu am inteles-o si poate ca nici n-as fi putut. Nu-mi dadeam seama de ce ezita in fata a ceva ce si ea si viitorul ei sot isi dorisera atat de mult. Nu era insa vorba de ezitare. Era vorba doar de teama de necunoscut. O teama pe care nu credeam sa o am, eu…cea care am iubit mereu calatoriile si mi-a placut sa fiu ,,hoinara”. Dar…se pare ca pana si eu am avut acest sentiment.

Asa cum prietena mea a reusit sa treaca peste stinghereala ei amintindu-si de sentimentele dintre ea si sotul ei, de viata pe care si-o vor cladi impreuna, asa si eu am regasit sperantele si visele pe care le aveam acum un an in legatura cu acest moment. Asteptarea, emotia, dorinta de a FACE ceva in domeniul diplomatiei, pe care l-am dorit mereu. De atunci si pana acum, prioritatile s-au schimbat, mi-am clarificat multe din telurile pe care le aveam, mi-am identificat exact terenul pe care imi doresc sa activez, am renuntat la unele lucruri pentru a imbratisa altele.

Si da…stinghereala mi-a disparut. Aventura e gata sa inceapa. Da…voi fi singura, voi fi o romanca intr-un masterat 99% american (eu fiind restul de 1% :) ), intr-o tara straina, intr-o aventura minunata pe care mi-am dorit-o enorm. Iar cand ma voi intoarce acasa, cu siguranta voi fi trait o experienta unica. Cei dragi mie sunt aici si vor fi aici si cand ma voi intoarce. Diferenta va fi ca, la intoarcere, voi sti mai multe despre mine si despre ceea ce imi doresc sa fac. Incepe anul meu. Eu cu mine…

Postat in: Jurnal | Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Numara-ti binecuvantarile, numara-ti prietenii…

Acesta a fost un weekend foarte special pentru mine. Fiind probabil si ultimul weekend dinaintea plecarii si momentul in care numaratoarea a intrat pe ” 3…2…1 „, a fost un weekend incarcat de surprize. Surprize MARI 😉 Pe langa surpriza pe care am primit-o si care a fost chiar cel mai frumos cadou de plecare absolut neasteptat, am avut ocazia sa ma intalnesc cu unii dintre cei mai dragi prieteni ai mei intr-un interval de timp foarte scurt. Practic am concentrat un numar mare ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Asta inseamna ca ai reusit…

In ultima perioada m-am gandit mult la ceea ce imi doresc cu adevarat in viata. La ACEA activitate care nu doar mi-ar aduce implinirea profesionala dar m-ar defini ca persoana, m-ar face sa ma trezesc dimineata cu elan si cu zambetul pe buze si sa pun capul pe perna seara impacata cu mine si multumita de ceea ce am realizat. O activitate care sa se traduca prin mai mult decat simplul beneficiu material, sa imi aduca in primul rand multumire sufleteasca. M-am gandit mult ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Celor care cred…

Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa Celor care cred ca Dragostea va mai schimba ceva Le vom cinta, le vom cinta le vom spune asa: Nimeni n-o sa iti explice ce e Dragostea Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla Si atunci…sa nu uiti de inima ta… Binele si Rau-n jurul tau se vor juca Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea Niciodata…. sa nu uiti de inima ta… Celor care cred ca Visele nu pot muri, Celor care ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Pentru Ala: Cand iti doresti ceva cu adevarat…

…intregul Univers conspira la realizarea dorintei tale”, spune o carte extrem de populara a la fel de popularului Paulo Coelho. Si asa este. Chiar daca perseverenta fotomodelelor si a fotbalistilor studenti la Drept de a cita din ,,Alchimistul” a demonetizat cartea intr-o buna masura si a facut-o sa cada in banalitate, aceasta fraza excede sfera operei lui Coelho. E un adevar universal valabil, pe care nu Coelho l-a descoperit, ci doar l-a ,,imbracat” intr-o frumoasa poveste a unui calator ce parcurge o cale initiatica ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Un ,,da” spus din inima aventurii!

Anul trecut, pe data de 15 august (un moment special – Adormirea Maicii Domnului), eram abia ajunsa in Elvetia, la Geneva, oras de care am ramas de atunci iremediabil indragostita. Imi aduc aminte cum ma plimbam pe stradutele din Geneva, cu gandul la mai vechiul meu vis de a face un masterat la Universitatea din oras si cum le-am spus, cu un oarecare regret in glas, parintilor mei ,,Cat mi-ar fi placut sa locuiesc aici o perioada…”. In glasul meu era regret pentru ca ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Incotro se indreapta Romania?

Pot incerca să dau răspunsul meu, al unui plătitor de taxe care muncește de la 9 la (teoretic) 5 și care încearcă să trăiască frumos în această țară, fără să-și murdărească prea mult pantofii în mocirlă și fără să-și pervertească principiile pentru a da un elan planurilor de viitor, prin ceea ce se numește elegant ,,compromisuri”. Al unui om considerat prost pentru că a ales să stea, nu să plece. ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

O cutie cat copilaria mea

n aceasta dimineata, m-am trezit in camera copilariei mele, in asternutul meu cu miros de ,,acasa”, pe care l-as recunoaste dintr-o mie… Cum spunea Jean Baptiste Grenouille, personajul din cartea ,,Parfumul” al lui Patrick Suskind, mirosul este forma de comunicare pe care o detin chiar si lucrurile neinsufletite, este mijlocul prin care poti iubi, te poti atasa de ceva, te poti simti particica a ceva…fara sa-ti dai macar seama. ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Viata de dupa ura

Cel mai usor lucru pe care poti sa-l faci pe lumea asta este sa te enervezi. Sa te asezi pe un scaun, cu bratele incrucisate, cu o mimica suparata si sa stai sa meditezi la cate motive de nemultumire ai. Si oho…ce or sa mai vina motivele, doar omul este imbatabil la a-si gasi scuze si pretexte pentru justificarea propriei nefericiri. Si nu stiu cum se face, dar niciodata sursa acelei nefericiri nu se afla in noi insine. ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Pronumele personal la plural

Mi-au placut intotdeauna orele de literatura si cele de gramatica. Ceea ce pentru multi din colegii mei era o tortura, pentru mine era un mister a carui dezlegare imi provoca bucurie – substantive, adjective, adverbe…toate mi se pareau rotite interesante in magia vorbirii. Inclusiv pronumele, la care ma voi referi acum… ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu