Arhiva pe categoria: Poezii

Paradox

Paradoxul suparator al constiintei mele
este
iertarea calatorilor din viata mea,
uitarea gustului pe care doar lacrimile il au,
stergerea silabelor din cuvintele
ce m-au mintit,
pasul ferm spre viitor
fruntea indreptata mereu spre cer
dar
si
incapatanarea de a nu fereca pe veci gandurile
ce ma dor,
tristetea din pasii mei trecuti,
indarjirea de a nu ma ierta
pe mine…
pentru ca am crezut candva
si in calatori
si in lacrimile din iubire
si in silabele
cuvintelor
ce
au
mintit…

Postat in: Poezii | 2 comentarii | 2 comentarii

Iluzie

Ce înseamnă, de fapt, eternitatea? Un zbor de fantasme deasupra propriei umbre întipărite în asfalt… O călătorie de strigoi fără început și sfârșit fără trecut și prezent doar cu viitor… Un drum de țară, șerpuit pe care îl străbați desculț… fără să îți fie teamă de pământul rece… Mă întrebam de ce, uneori, când trecutul devine prezent iar prezentul se sfărâmă în…viitor veșnicia și fericirea devin antonime Fiindcă lumea are două jumătăți rătăcite, fiecare, în propriul univers Două jumătăți ce explorează cu nețărmurire..infinitul Adâncindu-se ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Clovn

Ești bietul rob al disperării surde Și pe durere, doar durere poți clădi… Ce adevăruri mai poți cere de la viață Când ești rănit, iar tu nu știi răni? Tristețea îți e chin, dar ți-e totuna… Ești prins într-o șaradă, fără a știi, Visezi mereu, ai gânduri multe… Dar ești un clovn….și astfel vrei să fii Nu ai curaj să strigi spre lume Căci sufletul îți este gol Și nici nu vei primi vreodată Ceva mai mult decât un rol… Schițezi surâsuri de cerneală ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Pribeag

Cu lacrimi întipărite pe pași și vise strânse într-o desagă, un sărman pribeag alesese, într-un târziu, cea mai grea cale dintre toate Plecase cu infinitul pe brațe și cu aripi atârnându-i între Cer și pământ… cu miliarde de vise, de gânduri, având în desagă sute de curcubee, mii de ceruri albastre și zeci de porumbei… Dar, adormind lângă pietre, lângă ghețari, doar puțin mai departe de nicăieri s-a trezit cândva…fără să știe de unde a plecat cine e…cine și-ar fi dorit să fie Fără ... Mai mult

Un comentariu | Un comentariu

Gheata… si atat

Cuvinte reci și oameni reci, o viață rece, mută și opacă Să poți să fii deasupra lor, să nu permiți să devii gheață… E mult prea greu, e prea târziu, înaintez naiv și sfârșesc…gheață Nu pot să sper, nu pot să strig, pășesc spre lumea mea de gheață Pe inimă-mi aștern o grea tăcere, pașii-mi sunt monotoni, de gheață Aș vrea să fug, dar încotro să merg? Eternitatea îmi e și ea… de gheață Încerc să lupt, dar e în van, acum și sufletul ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Actori

De-ți vezi pălind speranța…și-o simți cum se tot duce… Cum raza ei se stinge în umbre de cuvânt… Alege adevărul, nu zborul de himeră Nu visul, nu tristețea, din toate câte sunt! Doar ce îți mai rămâne…când jocul se sfârșește? Ce poți păstra din toate? Doar un surâs frivol… Te doare să fii singur, uitat demult pe scenă… Când piesa se încheie…și tu n-ai niciun rol. Ți-e frică de lumină, de oameni, de cuvinte… Te doare-aceeași teamă, ce-o porți la nesfârșit Prea grea e ... Mai mult

2 comentarii | 2 comentarii

Teatru de papusi

Rătăcind prin gloria dezolantă a amintirilor, uitând să trăiască azi și nu ieri Figurina de pluș s-a confundat cu trecutul lăsând prezentul deoparte… S-a transformat într-o paiață tristă, al cărei zâmbet s-a șters demult, de atâtea ploi, rămânându-i doar vopseaua uscată, urmă a ceea ce fusese odinioară… Te gândești: ,,Sărmana păpușă de cârpă, ce i-a mai rămas din toate?” Ea continuă însă, nu își întrerupe spectacolul, în așteptarea unor aplauze care nu mai vin… Se aude doar scârțâitul unei uși ce se închide, ferecând ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Final de vis

Fâșii de cer pluteau în rouă, Plângând cu lacrimi de copil Sub asfințitul unei raze, Îmbrățișându-se timid… Secaseră cuvinte și iluzii Căci doar tăcerea mai avea ceva de zis… Încet, văzduhul se stingea-n țărână Și se lăsa amurgul unui vis… Acum mai rătăcește amintirea Cu spinii ei de fulgere-otrăvite Un cer apus demult…ca o himeră Un gând topit în ierni dezăpezite… Cu pași-i reci se stinge și regretul… În viața-i efemeră, de un ceas… A încetat să plângă infinitul Și mor în pace lacrimi ... Mai mult

Un comentariu | Un comentariu

Camino

Il mondo e fatto di sogni e di pezzo rimasti delle vecchie lettere d’amore… Di impronti di pasi, di foglie… Di cammini torti, perduti e di lacrime… Di parole scrite sulla sabbia e portate via dal vento… Di tutte le stelle, c’e una che si muore Per ogni sogno sconffito… Guardo il cielo…e nei miei occhi Sento ancora scintillare le stelle… ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu

Vise

Fantasme de demult mi-au furat prezentul, mi-au răpit cerul senin de august, au reînviat frânturi de trecut…și au fugit, alergând spre neant și topindu-se precum se topește o floare de gheață căzută pe o palmă fierbinte… S-au reîntors în temnița lor, a îngerilor fără aripi, izgoniți din ceruri și sortiți să bântuie infinitul, căutând mereu o bincuvântare… Sărmani fugari, i-aș cere doar o clipă înapoi cât să le dau înapoi aripile frânte de deznădejde și de ură și să îmi cer iertare… Acum le ... Mai mult

Niciun comentariu | Lasa un comentariu