Cu lacrimi întipărite pe pași
și vise strânse într-o desagă,
un sărman pribeag alesese, într-un târziu,
cea mai grea cale dintre toate
Plecase cu infinitul pe brațe
și cu aripi atârnându-i între Cer și pământ…
cu miliarde de vise, de gânduri,
având în desagă sute de curcubee,
mii de ceruri albastre și zeci de porumbei…
Dar, adormind lângă pietre, lângă ghețari,
doar puțin mai departe de nicăieri
s-a trezit cândva…fără să știe de unde a plecat
cine e…cine și-ar fi dorit să fie
Fără niciun vis, fără oceane și văzduhuri
cu aripi de smoală și gânduri împietrite
în acuarela tristă a propriului suflet
rămas fără de drum…
Îi mai rămăseseră regretele…zeci de regrete,
regretele absurde ale unor clipe devenite străine…
Apoi umbre…rătăcite în nonsens,
zbătându-se toate în ritmul bătăilor inimii
Doar că, atunci când se pierde totul…de la prima
și până la ultima literă a ceea ce ai fost,
încă mai ai ceva…
Mai ai încrederea deșartă în ceea ce putea fi…
Ca o primă și ultimă binecuvântare ce
îți mai rămâne…
Atunci când nu ți-a mai rămas aproape nimic…
Articole de referinta
-
Acei colectionari extravaganti si masinile lor fabuloase…
-
Creativitatea salveaza Romania
-
Up by Forbes – editia de iarna 2014
-
Cover-story: Romancele care misca lumea
-
Femei de succes: dincolo de aparente
-
Romania – Inspiration Board
-
Emotiile de la capatul furculitei
-
Cover-story: Cele 360 de zile ale Andreei
-
Gastronomie: Cina in cub
-
Editorial: Tineretea e prea pretioasa
-
Ceasul calatorului in timp
-
Lumea ca decor de film
-
Viata are nevoie de ritualuri
-
ForbesLife se reinventeaza, din 8 septembrie 2014!
-
Povestitorul de parfumuri
-
Povestile unei inimi (2012)
-
Gusturile care ne trezesc emotia
-